duminică, 31 octombrie 2010

Lacul Ursu Sovata

Amplasare: Sovata
Suprafaţa: 79.0 ha
Acces: Tg. Mureş - DN 13A – Sovata
Tipul rezervaţiei: Mixtă


Aspecte geologice / geomorfologice
Zona se încadrează în unitatea geomorfologică a Carpaţiilor Orientali din grupa Munţilor Gurghiului caracterizaţi prin preponderenţa aglomeratelor vulcanice eterogene remarcându-se prin procentul ridicat al bucăţilor de andezite cu amfiboli. Buna conservare a reliefului vulcanic se datorează vârstei relativ recente a manifestărilor vulcanice din al treilea ciclu de erupţie, care a generat conurile vulcanice actuale Aspecte hidrologice: Zona se încadrează în bazinul hidrografic Niraj. Masivele de sare din regiunea subcarpatică constituie un mediu favorabil dezvoltării lacurilor sărate. Lacul Ursu sa format în perioada 1875-1880 prin prăbuşirea unei exploatări de sare care ulterior s-a umplut cu apă din pâraiele de pe versanţi. Lacul Ursu are lungimea de 400m şi lăţimea maximă de 170m cu o suprafaţă de 40.235 mp, având adâncimea maximă de 18.10 m şi cea medie de 10 m. acest lac are salinitatea maximă de 250mg/l fiind un lac helioterm, apele acestuia se încălzesc puternic sub influenţa razelor solare, ajungând la adâncimea de 3m la temp de 50-60°C.


Vegetaţie
Masivul de sare este protejat de un strat subţire de sol argilos în amestec cu gresie nisipoasă pe care există păduri seculare cu o vegetaţie foarte bogată. Speciile de plante lemnoase cele mai des întâlnite sunt: fagul (Fagus silvatica), carpenul (Carpinus betulus), stejarul (Quercus robur), gorunul (Quercus petraea). În anumite părţi întâlnim şi grupuri de molizi (Picea excelsa) şi pini (Pinus silverstris, Pinus nigra) sădiţi. Alte esenţe lemnoase în amestec cu cele amintite sunt: cireşul sălbatic (Cerasus avium), plopul tremurător (Populus tremula), mărul pădureţ (Malus silvestris), cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanguinea), păducelul (Crataegus monogyna), alunul (Corylus avellana), frasinul (Fraxinus excelsior), jugastrul (Acer campestre), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), iar dintre plantele lemnoase căţărătoare curpenul (Clematis vitalba) şi iedera (Hedera helix). Este surprinzător de bogată şi flora erbacee a pădurilor. În luna iulie solul este acoperit in proporţie de 25-40% de un covor ierbos, care cuprinde 30-35 de specii. Această abundenţă provine din elementele obişnuite de pădure, dar remarcăm şi prezenta unor flori endemice ca: lăptucul oii (Telekia speciosa - endemism intracapatic) şi plante rare ca papucul doamnei (Cypripedium calceolus) şi crinul de pădure (Lilium martagon).

Fauna
Zona protejată este în vecinătatea Lacului Ursu, punct turistic intens vizitat. Din această cauză mamiferele mari nu sunt reprezentate, dar restul faunei este cea caracteristică pădurilor de cvercinee din zona dealurilor mijlocii.

Foto: S. Laci, Cos

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu