Pădurea Mociar

Amplasare: Comuna Gurghiu
Suprafaţa: 48.0 ha
Acces: Tg. Mureş - DN 15 - Reghin - DJ 153 – Gurghiu
Tipul rezervaţiei: Forestieră

Aspecte geologice / geomorfologice
Zona centrală a Carpaţilor Orientali, categoria munţilor mijlocii şi joşi din M-ţii Gurghiului amplasată pe platforma râului Mureş pe un teren plan.

Aspecte hidrologice
Bazinul hidrografic al râului Gurghiu cu densitate de 0.8-1.1 km/kmp, cu debite relativ constante având maximul primăvara şi după ploi prelungite. Rezervaţia este situată pe un podiş, fără scurgeri de apă de suprafaţă.

Vegetaţie
Pădurea Mociar reprezintă un interes ştiinţific deosebit datorită vârstei stejarilor cuprinsă între 400-500 de ani. Aceşti stejari reprezintă preexistenţi cu o densitate de 10 stejari multiseculari la hectar, cu diametre medii cuprinse între 1.5-2.00 m şi înălţimi de 23 m. Vitalitatea arborilor este redusă, are fructificaţie la intervale de 10-15 ani, având seminţe sterile. Majoritatea arborilor sunt uscaţi. Existenţa regenerării artificiale de producţie inferioară, sub formă de arboret relativ echien, cu compoziţia 60% stejari, 20% frasin, 10% carpen, 10% plopi tremurători, prezintă pericol pentru supravieţuirea stejarilor multiseculari rămaşi. Există un subarboret cu o densitate de 0.5 pe 35% din suprafaţă, format din păducel, alun, lemn câinesc. Regenerarea de stejari are origine necunoscută cu vârste cuprinse între 35-45 ani, diametre medii 10 cm, înălţimi medii 10-12 m. Înmlăştinarea sezonieră îngreunează regenerarea naturală a pădurii. Pentru salvarea arborilor multiseculari şi propagarea genetică pentru viitor sunt necesare măsuri de înmulţire vegetativă.

Fauna
Fauna este caracteristică pădurilor de stejari din zonele colinare. Regenerarea naturală deasă permit condiţii de refugiu vânatului, parcela fiind vecină cu o păşune. S-au observat specii ca căpriorul, mistreţul, iepurele, păsări răpitoare de zi şi de noapte.

Fotografii de Mihai Cengher şi Lucian H.