Pădurea Săbed

Amplasare: Comuna Ceuaşul de Câmpie, sat Săbed
Suprafaţa: 59.3 ha
Acces: Tg. Mureş - DJ 152 22 km - DC143 1km
Tipul rezervaţiei: Mixtă

Aspecte geologice / geomorfologice
Regiunea geomorfologică Depresiunea Transilvaniei cu forme de relief în care predomină versantul cu configuraţie ondulată cu înclinaţie de 20° şi expoziţie sudică. Substratul geologic este reprezentat de marne argiloase, argile şi luturi cu intercalaţii de vârstă din neogen-miocen.

Vegetaţie
Zona este situată în etajul fitoclimatic al pădurilor de cvercinee. Vegetaţia dominantă este pădurea instalată artificial pe un teren degradat, cu eroziuni puternice ale solului, între anii 1892-1899, completată pe parcursul anilor. Scopul a fost crearea unui model pentru cercetarea posibilităţilor de reconstrucţie ecologică a terenurilor degradate din Câmpia Transilvaniei. Lista speciilor lemnoase inventariate în anul 1993 cuprinde 75 de specii. Se înregistrează fenomenul accentuat de uscare a pinului silvestru şi negru. Aici se găseşte cel mai mare arboret de Iuniperus virginiana din ţară. Etajul subarbuştilor este foarte bine reprezentat pe toată suprafaţa rezervaţiei. Speciile mai frecvente sunt păducelul, sângerul, lemnul câinesc, cornul etc. Regenerarea naturală este activă din partea speciilor frasin, jugastru, diverse foioase tari. După trecerea unui secol se observă o succesiune a vegetaţiei forestiere, speciile autohtone eliminând treptat speciile exotice, succesiunea continuând spre tipul natural de pădure stejereto-gorunet de productivitate mijlocie, bine structurat şi etajat, cu un etaj de arbuşti bine dezvoltat. Speciile exotice în această etapă se conservă bine.

Fauna
Vegetaţia bogată adăposteşte o faună diversificată. Dintre mamiferele mari amintim căprioarele, care se adăpostesc în tufişurile dese, mistreţii, iar dintre răpitoare vulpea, hermelina, nevăstuica. Speciile de păsări sunt bine reprezentate. Între anii 1960-1969 au fost inventariate 105 specii, din care 55 specii clocitoare, 14 specii clocitoare pe terenurile învecinate, 10 specii probabil clocitoare, 9 specii mai rar observate, 17 oaspeţi de iarnă.