Arii protejate de interes naţional
În cadrul judeţului Mureş există 16 arii protejate de interes naţional. Dintre acestea, conform criteriilor IUCN, Scaunul Domnului este monument al naturii, Munţii Călimani este parc naţional având structură de administrare, restul fiind rezervaţii naturale.
Arii protejate de interes local
Prin O.M. nr. 776 din 2007 s-au declarat siturile de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România. Procentul habitatelor de interes european depăşeşte 90%. Conform Manualul habitatelor sunt 19 habitate, din care 5 de importanţă deosebită (Directiva Habitate). Au fost identificate 18 specii de păsări, 9 specii de mamifere, 3 specii de reptile, 6 specii de peşti (inclusiv Hucho hucho), 8 specii de nevertebrate şi 8 specii de plante sunt de interes comunitar.
Prin Hotărârea de Guvern nr. 1284 / 2007 s-au declarat ariile de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice Natura 2000 în România.
Cadrul realizării reţelei Natura 2000 în judeţul Mureş
Scopul reţelei
Stabilirea unei reţele europene coerente care să cuprindă un eşantion reprezentativ de specii sălbatice şi habitate naturale de interes comunitar, în vederea garantării viabilităţii acestora pe termen lung, ca sisteme suport pentru dezvoltarea sistemului socio-economic.
Important: Natura 2000 nu este un sistem de arii naturale strict protejate, ci reprezintă modele reale de dezvoltare durabilă .
Obiectivul reţelei Naturii 2000
Menţinerea pe termen lung a speciilor şi habitatelor naturale de interes comunitar şi, dacă este cazul, refacerea statutului favorabil de conservare. Multe din siturile Natura 2000 există tocmai datorită felului cum au fost gospodărite până în prezent şi este important ca majoritatea acestor activităţi să continue şi în viitor pentru menţinerea speciei/habitatului.
Baza legală
• Directiva 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva “Păsări”)
• Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de plante şi animale sălbatice (Directiva “Habitate”)
Reţeaua Natura 2000 este alcătuită din:
SAC-uri (Special Areas for Conservation - Arii Speciale de Conservare) desemnate pentru:
• habitate naturale (198 prezentate în Directiva “Habitate”)
• specii sălbatice (peste 800 prezentate în Directiva “Habitate”)
SPA-uri (Special Protection Areas - Arii de Protecţie Specială Avifaunistică) desemnate conform Directivei Păsări pentru aproximativ 200 specii de păsări.
luni, 1 noiembrie 2010
Podişul Hârtibaciului
ROSPA0099 Podişul Hârtibaciului
Suprafaţa: 246357.1 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Albeşti (34%), Apold (100%), Daneş (74%), Saschiz (52%), Sighişoara (33%), Vânători (15%).
Iniţial a existat o arie avifaunistică de importanţă europeană iniţiat de A.P.M. Mureş, suprapus cu SCI Sighişoara – Târnava Mare pe teritoriul judeţului Mureş, avizat favorabil de CMN al Academiei Române. Ulterior, s-a inclus în aria avifaunistică Podişul Hârtibaciului, care se întinde până la poalele munţilor Făgăraş şi care nu are, conform legii avizul CMN al Academiei Române.
Suprafaţa a devenit imensă, managementul pe toată aria poate fi compromis din această cauză.
Valoarea ariei propuse de A.P.M. în judeţul Mureş ca şi Arie Specială de Protecţie Avifaunistică este justificată prin diversitatea mare de habitate şi microhabitate existente pe unitatea de suprafaţă, ceea ce determină o mare diversitate avifaunistică.
Astfel, sunt prezente habitatele acvatice (zone umede permanente şi temporare), habitatele de pădure, precum şi cele de zone deschise. Pe o secţiune transversală a unei văi, pornind de la plafonul văii există zone inundabile cu stufărişuri pure (Phragmitetum communis) sau în amestec cu arbuşti şi arbori, apoi versanţii de deal cu fânaţe şi pajişti împădurite, iar în partea superioară a dealurilor şi pe coama acestora sunt situate pădurile.
Habitatele acvatice permanente sunt reprezentate de heleşteele de la Brădeni (suprafaţa totală 155.3 ha, suprafaţa totală a luciului de apă 83.8 ha, suprafaţa totală acoperită de vegetaţie macrofită 71.5 ha) şi de bălţiile de la Criş. Dintre speciile importante (Directiva 79/409/CEE, Anexa I) semnalate ca şi cuibăritoare aici sunt: Botaurus stellaris, Ixobrychus minutus, Nycticorax nycticorax, Aythya nyroca, Circus aeruginosus, Alcedo atthis şi Porzana porzana. Pădurile sunt situate în special în treimea superioară a versanţilor dealurilor care separă văile şi prezintă o mare heterogenitate, dată de orientarea versan ilor de deal, atât ca şi compoziţie în specii de arbori cât şi ca vârstă a acestora. Cel mai frecvent întâlnit este fagul (Fagus sylvatica), formând făgete pure sau în şleau de amestec, fag cu cvercinee şi carpen. Speciile de păsări importante clocitoare în aceste păduri sunt: Ciconia nigra, Pernis apivorus, Aquila pomarina, Bubo bubo, Picus canus, Dryocopus martius, Dendrocopos syriacus, Dendrocopos medius, Dendrocopos leucotos, Lullula arborea, Troglodytes troglodytes şi Ficedula parva.
Zonele deschise, sunt situate de-a lungul văilor a căror direc ie principală este sud-nord. Zona inundabila a văilor este acoperită de stufărişuri compacte sau in diferite proporţii de amestec cu arbuşti şi arbori, fiind habitate importante în special pentru Porzana porzana şi Crex crex. Pe versanţii de deal se întâlnesc fânaţele, frecvent fiind întâlniţi arbuştii şi mai ales arborii formând pajişti împădurite.
Importante sub aspect conservativ sund pădurile aluviale. Specii importante din aceste habitate sunt: Ciconia ciconia, Caprimulgus europaeus, Picus canus, Dendrocopos syriacus, Lanius colurio şi Lanius minor.
Foto: Mihai Cengher
Suprafaţa: 246357.1 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Albeşti (34%), Apold (100%), Daneş (74%), Saschiz (52%), Sighişoara (33%), Vânători (15%).
Iniţial a existat o arie avifaunistică de importanţă europeană iniţiat de A.P.M. Mureş, suprapus cu SCI Sighişoara – Târnava Mare pe teritoriul judeţului Mureş, avizat favorabil de CMN al Academiei Române. Ulterior, s-a inclus în aria avifaunistică Podişul Hârtibaciului, care se întinde până la poalele munţilor Făgăraş şi care nu are, conform legii avizul CMN al Academiei Române.
Suprafaţa a devenit imensă, managementul pe toată aria poate fi compromis din această cauză.
Valoarea ariei propuse de A.P.M. în judeţul Mureş ca şi Arie Specială de Protecţie Avifaunistică este justificată prin diversitatea mare de habitate şi microhabitate existente pe unitatea de suprafaţă, ceea ce determină o mare diversitate avifaunistică.
Astfel, sunt prezente habitatele acvatice (zone umede permanente şi temporare), habitatele de pădure, precum şi cele de zone deschise. Pe o secţiune transversală a unei văi, pornind de la plafonul văii există zone inundabile cu stufărişuri pure (Phragmitetum communis) sau în amestec cu arbuşti şi arbori, apoi versanţii de deal cu fânaţe şi pajişti împădurite, iar în partea superioară a dealurilor şi pe coama acestora sunt situate pădurile.
Habitatele acvatice permanente sunt reprezentate de heleşteele de la Brădeni (suprafaţa totală 155.3 ha, suprafaţa totală a luciului de apă 83.8 ha, suprafaţa totală acoperită de vegetaţie macrofită 71.5 ha) şi de bălţiile de la Criş. Dintre speciile importante (Directiva 79/409/CEE, Anexa I) semnalate ca şi cuibăritoare aici sunt: Botaurus stellaris, Ixobrychus minutus, Nycticorax nycticorax, Aythya nyroca, Circus aeruginosus, Alcedo atthis şi Porzana porzana. Pădurile sunt situate în special în treimea superioară a versanţilor dealurilor care separă văile şi prezintă o mare heterogenitate, dată de orientarea versan ilor de deal, atât ca şi compoziţie în specii de arbori cât şi ca vârstă a acestora. Cel mai frecvent întâlnit este fagul (Fagus sylvatica), formând făgete pure sau în şleau de amestec, fag cu cvercinee şi carpen. Speciile de păsări importante clocitoare în aceste păduri sunt: Ciconia nigra, Pernis apivorus, Aquila pomarina, Bubo bubo, Picus canus, Dryocopus martius, Dendrocopos syriacus, Dendrocopos medius, Dendrocopos leucotos, Lullula arborea, Troglodytes troglodytes şi Ficedula parva.
Zonele deschise, sunt situate de-a lungul văilor a căror direc ie principală este sud-nord. Zona inundabila a văilor este acoperită de stufărişuri compacte sau in diferite proporţii de amestec cu arbuşti şi arbori, fiind habitate importante în special pentru Porzana porzana şi Crex crex. Pe versanţii de deal se întâlnesc fânaţele, frecvent fiind întâlniţi arbuştii şi mai ales arborii formând pajişti împădurite.
Importante sub aspect conservativ sund pădurile aluviale. Specii importante din aceste habitate sunt: Ciconia ciconia, Caprimulgus europaeus, Picus canus, Dendrocopos syriacus, Lanius colurio şi Lanius minor.
Foto: Mihai Cengher
Iazurile Miheşu de Câmpie - Tăureni
ROSPA0050 Iazurile Miheşu de Câmpie - Tăureni
Suprafaţa: 1208.9 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Mihăeşu de Câmpie (9%), Pogăceaua (3%), Sânger (2%), Şăulia (4%), Tăureni (9%), Zău de Câmpie (4%)
Sunt iazuri piscicole situate pe valea Pârâul de Câmpie, în câmpia Transilvaniei. Ferma Zau a fost înfiinţată printre primele iazuri ale comunismului în anii 50 şi are 380 ha luciu de apă iniţial, amplasate în 4 iazuri şi 3 eleştee. Au vegetaţie acvatică cu stuf pe margini eleşteele Miheş şi Răzoare, iar unele (Bujor 1 şi 2) nu au deloc. Ferma Tăureni a fost creată în 1978, este alcătuită din 5 iazuri, ce acumulează în total 280 ha. La eleşteele Tăureni toate iazurile au vegetaţie acvatică cu stuf , chiar vegetaţie lemnoasă cu sălcii, dezvoltate pe margini. Au dezavantajul că sunt situate în apropiere de localităţi de câmpie şi presiunea este semnificativă asupra faunei ornitologice.
Foto: Alexandru Ramadan
Suprafaţa: 1208.9 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Mihăeşu de Câmpie (9%), Pogăceaua (3%), Sânger (2%), Şăulia (4%), Tăureni (9%), Zău de Câmpie (4%)
Sunt iazuri piscicole situate pe valea Pârâul de Câmpie, în câmpia Transilvaniei. Ferma Zau a fost înfiinţată printre primele iazuri ale comunismului în anii 50 şi are 380 ha luciu de apă iniţial, amplasate în 4 iazuri şi 3 eleştee. Au vegetaţie acvatică cu stuf pe margini eleşteele Miheş şi Răzoare, iar unele (Bujor 1 şi 2) nu au deloc. Ferma Tăureni a fost creată în 1978, este alcătuită din 5 iazuri, ce acumulează în total 280 ha. La eleşteele Tăureni toate iazurile au vegetaţie acvatică cu stuf , chiar vegetaţie lemnoasă cu sălcii, dezvoltate pe margini. Au dezavantajul că sunt situate în apropiere de localităţi de câmpie şi presiunea este semnificativă asupra faunei ornitologice.
Foto: Alexandru Ramadan
Eleşteele Iernut - Cipău
ROSPA0041 Eleşteele Iernut - Cipău
Suprafaţa: 454.4 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Iernut (4%)
Sunt eleştee create prin îndiguire, alimentarea cu apă iniţială s-a făcut prin pompare din râul Mureş, aflat în apropiere. În ultima perioadă precipitaţiile sunt cele care ridică nivelul apei periodic, mai ales la eleşteul Iernut. Eleşteele au fost create în anul 1975, Iernut- 2 eleştee cu suprafaţa de 108 ha şi în anul 1983, Cipău - 4 eleştee cu suprafaţa de 57 ha.
Importanţă:
C4 – aglomerări mari de păsări acvatice. Cele două ferme piscicole reprezintă un loc important de popas pentru păsările migratoare din Transilvania, şi adăpostesc regulat între 35000 – 48000 ex. de păsări de apă. În ultimii ani, la Iernut, datorită creşterii sălciilor în mijlocul unuia dintre lacuri s-a format o mică colonie de stârci de noapte (Nycticorax nycticorax), care, pe lângă un managemant adecvat, ar putea creşte în următorii ani. Impactul antropic este mai accentuat la Iernut din cauza deranjului datorită numărului mare de pescari în unele perioade şi probleme legate de managementul bazinelor piscicole, respectiv vânătoarea.
Foto: Neluţu
Suprafaţa: 454.4 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Iernut (4%)
Sunt eleştee create prin îndiguire, alimentarea cu apă iniţială s-a făcut prin pompare din râul Mureş, aflat în apropiere. În ultima perioadă precipitaţiile sunt cele care ridică nivelul apei periodic, mai ales la eleşteul Iernut. Eleşteele au fost create în anul 1975, Iernut- 2 eleştee cu suprafaţa de 108 ha şi în anul 1983, Cipău - 4 eleştee cu suprafaţa de 57 ha.
Importanţă:
C4 – aglomerări mari de păsări acvatice. Cele două ferme piscicole reprezintă un loc important de popas pentru păsările migratoare din Transilvania, şi adăpostesc regulat între 35000 – 48000 ex. de păsări de apă. În ultimii ani, la Iernut, datorită creşterii sălciilor în mijlocul unuia dintre lacuri s-a format o mică colonie de stârci de noapte (Nycticorax nycticorax), care, pe lângă un managemant adecvat, ar putea creşte în următorii ani. Impactul antropic este mai accentuat la Iernut din cauza deranjului datorită numărului mare de pescari în unele perioade şi probleme legate de managementul bazinelor piscicole, respectiv vânătoarea.
Foto: Neluţu
Depresiunea şi Munţii Gurghiului
ROSPA0033 Depresiunea şi Munţii Gurghiului
Suprafaţa: 58 176.7 ha, majoritatea în judeţul Harghita. În judeţul Mureş intră în zona Lăpuşna, valea Secuieu, Seaca
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Chiheru de Jos (21%), Ibăneşti (27%), Sovata (20%).
Situl cuprinde şi zona montană cu păduri din bazinul Mureşului, valea Gurghiului, cca 10000 ha. Zona este bine conservată, turismul este redus. Include rezervaţiile naturale de interes naţional Seaca şi Molidul de rezonanţă Lăpuşna.
Importanţa sitului:
C6 – populaţii importante din specii ameninţate la nivelul Uniunii Europene – 7 specii: acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), barză albă (Ciconia ciconia), ieruncă (Bonasa bonasia), cocoş de munte (Tetrao urogallus), minuniţă (Aegolius funereus), ciuvică (Glaucidium passerinum) şi ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus). În pădurile de molid şi în mică parte de fag, din partea adiacentă a Munţilor Gurghiului incluzând şi vârful Seaca găsim efective importante din două specii de bufniţe, o ciocănitoare, cocoşul de munte şi ierunca.
Foto: Alin Andor
Suprafaţa: 58 176.7 ha, majoritatea în judeţul Harghita. În judeţul Mureş intră în zona Lăpuşna, valea Secuieu, Seaca
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Chiheru de Jos (21%), Ibăneşti (27%), Sovata (20%).
Situl cuprinde şi zona montană cu păduri din bazinul Mureşului, valea Gurghiului, cca 10000 ha. Zona este bine conservată, turismul este redus. Include rezervaţiile naturale de interes naţional Seaca şi Molidul de rezonanţă Lăpuşna.
Importanţa sitului:
C6 – populaţii importante din specii ameninţate la nivelul Uniunii Europene – 7 specii: acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), barză albă (Ciconia ciconia), ieruncă (Bonasa bonasia), cocoş de munte (Tetrao urogallus), minuniţă (Aegolius funereus), ciuvică (Glaucidium passerinum) şi ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus). În pădurile de molid şi în mică parte de fag, din partea adiacentă a Munţilor Gurghiului incluzând şi vârful Seaca găsim efective importante din două specii de bufniţe, o ciocănitoare, cocoşul de munte şi ierunca.
Foto: Alin Andor
Defileul Mureşului Superior
ROSPA0030 Defileul Mureşului Superior
Suprafaţa: 9514.0 ha, se suprapune cu limitele Parcului natural Defileul Mureşului
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Deda (3%), Lunca Bradului (12%), Răstoliţa (14%), Stânceni (14%)
Aria propusă constă din pădurile bătrâne de amestec fag-molid-brad, respectiv fag şi molid pur, care alcătuiesc o structură compactă şi puţin deranjată. Ca atare ele adăpostesc populaţii semnificative de păsări, reprezentative pentru acest tip de habitat:
C6 – populaţii importante din specii ameninţate la nivelul Uniunii Europene – 9 specii: cocoş de munte (Tetrao urogallus), ieruncă (Bonasa bonasia), ciuvică (Glaucidium passerinum), huhurez mare (Strix uralensis), minuniţă (Aegolius funereus), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus), muscar gulerat (Ficedula albicollis), muscar mic (Ficedula parva). Zona este printre primele zece din România pentru trei specii de bufniţe, două specii de ciocănitori, respectiv pentru cocoşul de munte şi ierunca. Aici găsim totodată populaţii însemnate din două specii de muscari.
Suprafaţa: 9514.0 ha, se suprapune cu limitele Parcului natural Defileul Mureşului
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Deda (3%), Lunca Bradului (12%), Răstoliţa (14%), Stânceni (14%)
Aria propusă constă din pădurile bătrâne de amestec fag-molid-brad, respectiv fag şi molid pur, care alcătuiesc o structură compactă şi puţin deranjată. Ca atare ele adăpostesc populaţii semnificative de păsări, reprezentative pentru acest tip de habitat:
C6 – populaţii importante din specii ameninţate la nivelul Uniunii Europene – 9 specii: cocoş de munte (Tetrao urogallus), ieruncă (Bonasa bonasia), ciuvică (Glaucidium passerinum), huhurez mare (Strix uralensis), minuniţă (Aegolius funereus), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus), muscar gulerat (Ficedula albicollis), muscar mic (Ficedula parva). Zona este printre primele zece din România pentru trei specii de bufniţe, două specii de ciocănitori, respectiv pentru cocoşul de munte şi ierunca. Aici găsim totodată populaţii însemnate din două specii de muscari.
Dealurile Tărnavelor - Valea Nirajului
ROSPA0028 Dealurile Tărnavelor - Valea Nirajului
Suprafaţa: 85217.2 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Acăţari (67%), Albeşti (4%), Bălăuşeri (16%), Beica de Jos (2%), Bereni (>99%), Chibed (66%), Chiheru de Jos (2%), Coroisâmărtin (1%), Crăciuneşti (48%), Daneş (4%), Eremitu (50%), Ernei (<1%), Fântânele (89%), Găleşti (57%), Gheorghe Doja (7%), Ghindari (91%), Gorneşti (<1%), Hodoşa (81%), Măgherani (>99%), Miercurea Nirajului (45%), Nadeş (74%), Neaua (>99%), Păsăreni (45%), Sângeorgiu de Pădure (78%), Sără eni (54%), Sighişoara (12%), Sovata (7%), Suplac (<1%), Vărgata (75%), Ve ca (78%)
Situl este important pentru că constituie habitatul pentru un număr însemnat de specii de păsări de importanţă comunitară:
C1 – specii de interes conservativ global – 1 specie: cristelul de câmp (Crex crex)
C6 – populaţii importante din specii ameninţate la nivelul Uniunii Europene – 9 specii: acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), viesparul (Pernis apivorus), barză neagră (Ciconia nigra), huhurez mare (Strix uralensis), cristelul de câmp (Crex crex), caprimulg (Caprimulgus europaeus), ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius) sfrânciocul roşiatic (Lanius collurio), ciocârlie de pădure (Lullula arborea), şoimul de iarnă (Falco columbarius) – iernat.
Zonă caracteristică de deal care se situează de-a lungul râurilor Târnava Mică şi Niraj. Peisajul are un aspect mozaicat, cu păduri de foioase, pajişti semi-naturale şi terenuri agricole extensive. Impactul uman ca factor negativ apare în pe mod deosebit în practicarea agriculturii pe parcele mari, exploatării forestiere şi construcţiile necontrolate.
Deşi este o zonă relativ des locuită, dispune de habitate valoroase şi o biodiversitate bogată, reflectată în numărul mare de specii importante de păsări cu efective mari. Regiunea este importantă şi pentru iernatul în număr mare a mai multor specii de păsări răpitoare, dintre care amintim şoimul de iarnă.
Foto: Fülop
Suprafaţa: 85217.2 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Acăţari (67%), Albeşti (4%), Bălăuşeri (16%), Beica de Jos (2%), Bereni (>99%), Chibed (66%), Chiheru de Jos (2%), Coroisâmărtin (1%), Crăciuneşti (48%), Daneş (4%), Eremitu (50%), Ernei (<1%), Fântânele (89%), Găleşti (57%), Gheorghe Doja (7%), Ghindari (91%), Gorneşti (<1%), Hodoşa (81%), Măgherani (>99%), Miercurea Nirajului (45%), Nadeş (74%), Neaua (>99%), Păsăreni (45%), Sângeorgiu de Pădure (78%), Sără eni (54%), Sighişoara (12%), Sovata (7%), Suplac (<1%), Vărgata (75%), Ve ca (78%)
Situl este important pentru că constituie habitatul pentru un număr însemnat de specii de păsări de importanţă comunitară:
C1 – specii de interes conservativ global – 1 specie: cristelul de câmp (Crex crex)
C6 – populaţii importante din specii ameninţate la nivelul Uniunii Europene – 9 specii: acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), viesparul (Pernis apivorus), barză neagră (Ciconia nigra), huhurez mare (Strix uralensis), cristelul de câmp (Crex crex), caprimulg (Caprimulgus europaeus), ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius) sfrânciocul roşiatic (Lanius collurio), ciocârlie de pădure (Lullula arborea), şoimul de iarnă (Falco columbarius) – iernat.
Zonă caracteristică de deal care se situează de-a lungul râurilor Târnava Mică şi Niraj. Peisajul are un aspect mozaicat, cu păduri de foioase, pajişti semi-naturale şi terenuri agricole extensive. Impactul uman ca factor negativ apare în pe mod deosebit în practicarea agriculturii pe parcele mari, exploatării forestiere şi construcţiile necontrolate.
Deşi este o zonă relativ des locuită, dispune de habitate valoroase şi o biodiversitate bogată, reflectată în numărul mare de specii importante de păsări cu efective mari. Regiunea este importantă şi pentru iernatul în număr mare a mai multor specii de păsări răpitoare, dintre care amintim şoimul de iarnă.
Foto: Fülop
Fânaţele de pe Dealul Corhan - Săbed
ROSCI0079 Fânaţele de pe Dealul Corhan - Săbed
Suprafaţa: 515 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Ceuaşu de Câmpie (6%), Şincai (<1%).
Situl are limtă cu judeţul Mureş.
Suprafaţa: 515 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Ceuaşu de Câmpie (6%), Şincai (<1%).
Situl are limtă cu judeţul Mureş.
Cuşma
ROSCI0051 Cuşma
Suprafaţa: 44636 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Răstoliţa (<1%), Vătava (<1%).
Situl are limtă cu judeţul Mureş.
Suprafaţa: 44636 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Răstoliţa (<1%), Vătava (<1%).
Situl are limtă cu judeţul Mureş.
Râpa Lechinţa
Suprafaţa: 233 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Iernut (2%)
Mozaic de pajişti stepice ponto-panonice de colilie şi de Festuca valesiaca, formate pe soluri scheletice şi slab sărăturoase, habitate preferate ale unor taxoni endemici de lepidoptere: 2 endemisme panonice, respectiv 1 endemism transilvan. Se întâlnesc alte 4 lepidoptere rare. Păşunatul excesiv contribuie la amplificarea fenomenelor de eroziune deosebit de pronunţate în această zonă.
Foto: Bogdan Ilieş
Pădurile de stejar pufos de pe Târnava Mare
ROSCI0186 Pădurile de stejar pufos de pe Târnava Mare
Suprafaţa: 248 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Bălăuşeri (<1%), Daneş (1%), Nadeş (<1%), Sighişoara (<1%)
Sit desemnat în principal pentru conservarea habitatului prioritar 91H0/ arborete pure de stejar pufos. Situl este localizat la limita superioara a habitatului 91H0. Din acest motiv există zone de interferenţă a stejarului pufos cu speciile mezofile (gorun, fag, carpen, tei), existenţa acestui habitat fiind condiţionată de expoziţiile însorite, a naturii substratului litologic şi înclinării mari (peste 35-40 grade). Arealul in care se afla situl este fragmentat în ceea ce priveste categoriile de folosinţă: terenuri agricole, paduri, păşuni, fâneţe. Substratul geologic predominant este reprezentat de marne nisipoase.
Situl cuprinde un mozaic de structuri în ceea ce priveşte habitatul 91H0: arborete pure de stejar pufos, rarişti de stejar pufos, ochiuri stepice şi zone de tranziţie de la stejărete termofile spre arborete cu specii mezofile Situl se remarcă şi prin capacitatea de regenerare a speciei arborescente edificatoare concretizata prin existenta tineretului provenit din sămânţă, drajoni şi lăstari.
În extremitatea estică există urme de trecere şi păşunat de oi. Populaţia de stejari pufoşi este fragmentată, fapt ce îngreunează panmixia. În zonele mai puţin însorite şi mai puţin înclinate, stejarul pufos poate fi concurat cu succes de speciile mezofile cu care se amestecă (tei, carpen, gorun). Cu toate acestea, nucleele de stejar pufos sunt bine individualizate şi viabile, ceea ce garantează existenţa şi perpetuarea acestui tip de ecosistem.
Suprafaţa: 248 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Bălăuşeri (<1%), Daneş (1%), Nadeş (<1%), Sighişoara (<1%)
Sit desemnat în principal pentru conservarea habitatului prioritar 91H0/ arborete pure de stejar pufos. Situl este localizat la limita superioara a habitatului 91H0. Din acest motiv există zone de interferenţă a stejarului pufos cu speciile mezofile (gorun, fag, carpen, tei), existenţa acestui habitat fiind condiţionată de expoziţiile însorite, a naturii substratului litologic şi înclinării mari (peste 35-40 grade). Arealul in care se afla situl este fragmentat în ceea ce priveste categoriile de folosinţă: terenuri agricole, paduri, păşuni, fâneţe. Substratul geologic predominant este reprezentat de marne nisipoase.
Situl cuprinde un mozaic de structuri în ceea ce priveşte habitatul 91H0: arborete pure de stejar pufos, rarişti de stejar pufos, ochiuri stepice şi zone de tranziţie de la stejărete termofile spre arborete cu specii mezofile Situl se remarcă şi prin capacitatea de regenerare a speciei arborescente edificatoare concretizata prin existenta tineretului provenit din sămânţă, drajoni şi lăstari.
În extremitatea estică există urme de trecere şi păşunat de oi. Populaţia de stejari pufoşi este fragmentată, fapt ce îngreunează panmixia. În zonele mai puţin însorite şi mai puţin înclinate, stejarul pufos poate fi concurat cu succes de speciile mezofile cu care se amestecă (tei, carpen, gorun). Cu toate acestea, nucleele de stejar pufos sunt bine individualizate şi viabile, ceea ce garantează existenţa şi perpetuarea acestui tip de ecosistem.
Pădurea Glodeni
ROSCI0154 Pădurea Glodeni
Suprafaţa: 1191 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Ceuaşu de Câmpie (1%), Glodeni (18%), Sântana de Mureş (1%).
Păduri reprezentative şi relativ bine conservate de gorun şi stejar pedunculat cu Acer tataricum, cândva larg răspândite în Podişul Transilvaniei. În pădurile din acest perimetru s-a păstrat o biodiversitate relativ ridicată atât în privinţa florei cât şi a faunei de nevertebrate. Unul dintre cele mai importante habitate ale lepidopterului Euphydrias maturna în Transilvania.
Menţinerea stejarilor vârstnici vor conduce la menţinerea biodiversităţii şi evitarea dispariţiei unor specii caracteristice, importante din punct de vedere biogeografic. Trebuie eliminat păşunatul din interiorul pădurilor.
Foto: Exploratorul
Suprafaţa: 1191 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Ceuaşu de Câmpie (1%), Glodeni (18%), Sântana de Mureş (1%).
Păduri reprezentative şi relativ bine conservate de gorun şi stejar pedunculat cu Acer tataricum, cândva larg răspândite în Podişul Transilvaniei. În pădurile din acest perimetru s-a păstrat o biodiversitate relativ ridicată atât în privinţa florei cât şi a faunei de nevertebrate. Unul dintre cele mai importante habitate ale lepidopterului Euphydrias maturna în Transilvania.
Menţinerea stejarilor vârstnici vor conduce la menţinerea biodiversităţii şi evitarea dispariţiei unor specii caracteristice, importante din punct de vedere biogeografic. Trebuie eliminat păşunatul din interiorul pădurilor.
Foto: Exploratorul
Lacurile Fărăgău - Glodeni
ROSCI0100 Lacurile Fărăgău - Glodeni
Suprafaţa: 235 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Fărăgău (1%), Glodeni (3%), Voivodeni (2%)
Zona este de interes consevativ datorită bunei reprezentativităţi atât sub aspect calitativ cât şi cantitativ a habitatului şi speciilor de floră şi faună specifice ecosistemului de tipul bălţilor de câmpie şi ocrotite prin legea naţională şi Directivele U.E.
Vulnerabilitate: Presiunea antropică se manifestă în special în zona malurilor şi în apropierea acestora, iar principalele activităţi ce introduc disfuncţionalităţi ecosistemului lacustru sunt pescuitul sportiv, pescuitul din barcă, pătrunderea autoturismelor în spaţiile neamenajate în acest sens. Datorită afluxului mare de pescari, măsurile de salubrizare la sfârşit de săptămână sunt ineficiente, în imediata apropiere a luciului de apă menţinându-se uneori deşeuri menajere, atât sub formă dispersată cât şi sub forma unor depozite neamenajate. De asemenea, datorită păşunatului din zonă, malurile sunt afectate prin pătrunderea bovinelor în apă. Dezvoltarea agro-turismului – ca o actuală tendinţă – fără o strategie bazată pe principiul dezvoltării durabile poate periclita în viitor în mod semnificativ regiunea.
Foto: Sebi
Suprafaţa: 235 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Fărăgău (1%), Glodeni (3%), Voivodeni (2%)
Zona este de interes consevativ datorită bunei reprezentativităţi atât sub aspect calitativ cât şi cantitativ a habitatului şi speciilor de floră şi faună specifice ecosistemului de tipul bălţilor de câmpie şi ocrotite prin legea naţională şi Directivele U.E.
Vulnerabilitate: Presiunea antropică se manifestă în special în zona malurilor şi în apropierea acestora, iar principalele activităţi ce introduc disfuncţionalităţi ecosistemului lacustru sunt pescuitul sportiv, pescuitul din barcă, pătrunderea autoturismelor în spaţiile neamenajate în acest sens. Datorită afluxului mare de pescari, măsurile de salubrizare la sfârşit de săptămână sunt ineficiente, în imediata apropiere a luciului de apă menţinându-se uneori deşeuri menajere, atât sub formă dispersată cât şi sub forma unor depozite neamenajate. De asemenea, datorită păşunatului din zonă, malurile sunt afectate prin pătrunderea bovinelor în apă. Dezvoltarea agro-turismului – ca o actuală tendinţă – fără o strategie bazată pe principiul dezvoltării durabile poate periclita în viitor în mod semnificativ regiunea.
Foto: Sebi
Coasta Lunii Cheţani
ROSCI0040 Coasta Lunii Cheţani
Suprafaţa: 830 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Cheţani (3%).
În aceast areal în urma investigaţiilor efectuate de catre membrii Societăţii Lepidopterologice Romîne au fost indentificate 739 de specii de fluturi dintre care o specie este nouă pentru ştiinţă, una nouă pentru Europa, 14 noi pentru fauna României şi multe noi pentru fauna Transilvaniei. S-au indentificat peste 160 de specii de plante. Pentru numeroase specii stepice, habitatele cu caracter stepic din Câmpia Transilvaniei reprezintă extremitatea vestică a arealului de răspândire.
Importanţă: Pante stepice dintre cele mai reprezentative şi mai bine conservate din Transilvania. Floră bogată în elemente caracteristice (Crambe tataria, Iris humilis, etc.). Dintre lepidopterele - grupa cea mai bine studiată dintre nevertebratele - se remarcă în primul rând endemismul Filatima transsilvanella, dar şi o serie de 17 specii rare, deosebit de importante din punct de vedere zoogeographic.
Vulnerabilitate: Impactul negativ al terenurilor agricole înconjurătoare se resimte în primul rând prin acumulările de deşeuri sau prin incendierile ocazionale. În viitor se vor preveni împăduririle de pin şi de salcâm, ce conduc la scăderea drastică a biodiversităţii, ducând în situaţii extreme chiar până la eliminarea completă a vegetaţiei autohtone. Pe anumite porţiuni, în urma păşunatului excesiv se poate observa o ruderalizare pronunţată.
Suprafaţa: 830 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Cheţani (3%).
În aceast areal în urma investigaţiilor efectuate de catre membrii Societăţii Lepidopterologice Romîne au fost indentificate 739 de specii de fluturi dintre care o specie este nouă pentru ştiinţă, una nouă pentru Europa, 14 noi pentru fauna României şi multe noi pentru fauna Transilvaniei. S-au indentificat peste 160 de specii de plante. Pentru numeroase specii stepice, habitatele cu caracter stepic din Câmpia Transilvaniei reprezintă extremitatea vestică a arealului de răspândire.
Importanţă: Pante stepice dintre cele mai reprezentative şi mai bine conservate din Transilvania. Floră bogată în elemente caracteristice (Crambe tataria, Iris humilis, etc.). Dintre lepidopterele - grupa cea mai bine studiată dintre nevertebratele - se remarcă în primul rând endemismul Filatima transsilvanella, dar şi o serie de 17 specii rare, deosebit de importante din punct de vedere zoogeographic.
Vulnerabilitate: Impactul negativ al terenurilor agricole înconjurătoare se resimte în primul rând prin acumulările de deşeuri sau prin incendierile ocazionale. În viitor se vor preveni împăduririle de pin şi de salcâm, ce conduc la scăderea drastică a biodiversităţii, ducând în situaţii extreme chiar până la eliminarea completă a vegetaţiei autohtone. Pe anumite porţiuni, în urma păşunatului excesiv se poate observa o ruderalizare pronunţată.
Sighişoara - Târnava Mare
ROSCI0227 Sighişoara - Târnava Mare
Suprafaţa: 85374 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Albeşti (36%), Apold (89%), Daneş (71%), Saschiz (98%), Sighişoara (39%), Vânători (81%)
Cel mai mare sit din regiunea continentală, unde armonioasa convieţuire a comunităţilor cu natura, îndeosebi în trecut a comunităţilor săseşti, a dus la conservarea unei diversităţi biologice remarcabile. Importanţa europeană este deosebită, deoarece aici există ultimele suprafeţe semnificative de pajişti naturale, cu procese ecologice nealterate.
Utilizarea tradiţională a terenurilor a păstrat o diversitate biologică ridicată. Aria este de importanţă interna ională, având în vedere că probabil ultimele pajişti de mare întindere în Europa sunt perfect funcţionabile din punct de vedere ecologic. Managementul tradiţional a stabilit un echilibru între activităţile umane şi natură, acesta rămânând neschimbată din evul mediu. Studiile efectuate arată că aria cuprinde numeroase specii de faună şi floră, care sunt periclitate la nivel naţional şi internaţional aici fiind incluse:
Floră:
• 10 taxoni vegetali periclitaţi în Europa, incluşi în anexele Directivei Habitate şi ale Convenţiei de la Berna
• 77 taxoni periclitaţi la nivel naţional, incluşi în Lista Roşie naţională
Faună:
• 23 specii de mamifere periclitate în Europa şi protejate prin Directiva Habitate şi Convenţia de la Berna, incluzând lupul, ursul, pisica sălbatică, vidra
• 55 specii de păsări periclitate în Europa, incluse în Directiva Păsări şi Convenţia de la Berna, 76 specii protejate la nivel naţional
• 10 specii de reptile şi amfibieni protejate prin Directiva Habitate şi Convenţia de la Berna, incluzând buhaiul de baltă cu burtă roşie
• 11 specii protejate de peşti prin Directiva Habitate şi Convenţia de la Berna
• 600 specii de fluturi sunt descrise în cadrul acestui spaţiu - 6 fiind protejate prin Directiva Habitate şi Convenţia de la Berna şi 22 protejate la nivel naţional.
În acest spaţiu diversitatea culturilor agricole coexistă cu o bogată biodiversitate naturală, atât sub aspect cantitativ cât şi calitativ. Aria proiectului cu o populaţie de cca. 19000 locuitori, repartizată în 30 sate puţin extinse în suprafaţă. Populaţia încă trăieşte în strânsă legătură şi peisajul înconjurător, care include pajiştile cele mai bogate ale Europei şi întinsele păduri caducifoliate. Aici există multe habitate şi specii ce sunt în Lista Roşie IUCN şi de asemenea au un statut prioritar în Directiva Habitate, inclusiv cele mai mari populaţii de carnivore mari din etajul deluros (urs şi lup).
Situl este ameninţat de proiectul autostrăzii Oradea–Braşov. Traseul actual al autostrăzii pe cei 20 km din interiorul sitului Natura 2000 pe ruta Daneş-Brădeni, va afecta semnificativ următoarele tipuri de habitate prioritare :
• vegetaţie forestieră panonică cu Quercus pubescens – zona cu cea mai mare densitate din sit
• tufărişuri subcontinentale peri-panonice
şi următoarele specii prioritare:
• ursul (Ursus arctos), respectiv Pernis apivorus A072, specie din anexa I din Directiva Păsări, cu o populaţie însemnată în fânaţele din Fundul Stejărenilor.
Foto: Fülöp, Dénes László
Suprafaţa: 85374 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Albeşti (36%), Apold (89%), Daneş (71%), Saschiz (98%), Sighişoara (39%), Vânători (81%)
Cel mai mare sit din regiunea continentală, unde armonioasa convieţuire a comunităţilor cu natura, îndeosebi în trecut a comunităţilor săseşti, a dus la conservarea unei diversităţi biologice remarcabile. Importanţa europeană este deosebită, deoarece aici există ultimele suprafeţe semnificative de pajişti naturale, cu procese ecologice nealterate.
Utilizarea tradiţională a terenurilor a păstrat o diversitate biologică ridicată. Aria este de importanţă interna ională, având în vedere că probabil ultimele pajişti de mare întindere în Europa sunt perfect funcţionabile din punct de vedere ecologic. Managementul tradiţional a stabilit un echilibru între activităţile umane şi natură, acesta rămânând neschimbată din evul mediu. Studiile efectuate arată că aria cuprinde numeroase specii de faună şi floră, care sunt periclitate la nivel naţional şi internaţional aici fiind incluse:
Floră:
• 10 taxoni vegetali periclitaţi în Europa, incluşi în anexele Directivei Habitate şi ale Convenţiei de la Berna
• 77 taxoni periclitaţi la nivel naţional, incluşi în Lista Roşie naţională
Faună:
• 23 specii de mamifere periclitate în Europa şi protejate prin Directiva Habitate şi Convenţia de la Berna, incluzând lupul, ursul, pisica sălbatică, vidra
• 55 specii de păsări periclitate în Europa, incluse în Directiva Păsări şi Convenţia de la Berna, 76 specii protejate la nivel naţional
• 10 specii de reptile şi amfibieni protejate prin Directiva Habitate şi Convenţia de la Berna, incluzând buhaiul de baltă cu burtă roşie
• 11 specii protejate de peşti prin Directiva Habitate şi Convenţia de la Berna
• 600 specii de fluturi sunt descrise în cadrul acestui spaţiu - 6 fiind protejate prin Directiva Habitate şi Convenţia de la Berna şi 22 protejate la nivel naţional.
În acest spaţiu diversitatea culturilor agricole coexistă cu o bogată biodiversitate naturală, atât sub aspect cantitativ cât şi calitativ. Aria proiectului cu o populaţie de cca. 19000 locuitori, repartizată în 30 sate puţin extinse în suprafaţă. Populaţia încă trăieşte în strânsă legătură şi peisajul înconjurător, care include pajiştile cele mai bogate ale Europei şi întinsele păduri caducifoliate. Aici există multe habitate şi specii ce sunt în Lista Roşie IUCN şi de asemenea au un statut prioritar în Directiva Habitate, inclusiv cele mai mari populaţii de carnivore mari din etajul deluros (urs şi lup).
Situl este ameninţat de proiectul autostrăzii Oradea–Braşov. Traseul actual al autostrăzii pe cei 20 km din interiorul sitului Natura 2000 pe ruta Daneş-Brădeni, va afecta semnificativ următoarele tipuri de habitate prioritare :
• vegetaţie forestieră panonică cu Quercus pubescens – zona cu cea mai mare densitate din sit
• tufărişuri subcontinentale peri-panonice
şi următoarele specii prioritare:
• ursul (Ursus arctos), respectiv Pernis apivorus A072, specie din anexa I din Directiva Păsări, cu o populaţie însemnată în fânaţele din Fundul Stejărenilor.
Foto: Fülöp, Dénes László
Călimani - Gurghiu
ROSCI0019 Călimani - Gurghiu
Suprafaţa: 136.657 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Chiheru de Jos (67%), Deda (38%), Eremitu (19%), Gurghiu (15%), Hodac (1%), Ibăneşti (71%), Lunca Bradului (99%), Răstoliţa (99%), Ruşii-Munţi (<1%), Sovata (68%), Stânceni (94%), Vătava (25%)
Existenţa pădurilor naturale compacte pe mari întinderi (peste 100.000 ha) a contribuit la existenţa unei diversităţi biologice remarcabile şi reprezentative pentru munţii vulcanici din Carpaţi. Având aşezări umane, doar în defileul Mureşului, arealul nu a fost alterat semnificativ de activitatea antropică şi s-a păstrat diversitatea naturală a habitatelor şi a speciilor. În această regiune există una dintre între cele mai importante populaţii şi centre genetice pentru carnivore din Carpaţi – urşi, lup şi râs, respectiv o concentrare semnificativă a speciilor de floră şi faună ocrotite prin legea naţională şi Directivele U.E.
Există o presiune semnificativă asupra pădurilor datorită retrocedării terenurilor foştilor proprietari. Amenajamentele silvice nu respectă întocmai normele silvice în vigoare privind tratamentele de regenerare prevăzute pentru condiţii de pante mari, ducând la distrugerea unei părţi însemnate a structurii pădurilor naturale, unele cvasivirgine, virgine. Nu s-a eliminat în munţii Gurghiului păşunatul în pădure, cu consecinţe negative asupra speciilor de faună sălbatică. Braconajul este sub control, dar schimbarea proprietarilor de păduri poate prezenta premise noi reapariţiei acestui fenomen.
Dezvoltarea turismului fără o strategie bazată pe principiul dezvoltării durabile poate periclita în viitor în mod semnificativ regiunea. Situl Natura 2000 va putea fi instrument eficient de conservare a naturii pe suprafete mari. Conform OM 776 / 2007 pentru toate proiectele şi programele planificate în situri Natura 2000 s-a cerut raport de mediu, respectiv raport de evaluare a impactului asupra mediului cu evidenţierea speciilor şi/sau tipurilor de habitate de interes comunitar pentru a căror conservare s-a declarat situl respectiv si propuneri de măsuri de reducere a impactului asupra acestora, măsuri de conservare si/sau măsuri compensatorii, după caz.
Foto: Fülöp, Neluţu Grecu
Suprafaţa: 136.657 ha
Procentul de acoperire pe localităţi în judeţul Mureş: Chiheru de Jos (67%), Deda (38%), Eremitu (19%), Gurghiu (15%), Hodac (1%), Ibăneşti (71%), Lunca Bradului (99%), Răstoliţa (99%), Ruşii-Munţi (<1%), Sovata (68%), Stânceni (94%), Vătava (25%)
Existenţa pădurilor naturale compacte pe mari întinderi (peste 100.000 ha) a contribuit la existenţa unei diversităţi biologice remarcabile şi reprezentative pentru munţii vulcanici din Carpaţi. Având aşezări umane, doar în defileul Mureşului, arealul nu a fost alterat semnificativ de activitatea antropică şi s-a păstrat diversitatea naturală a habitatelor şi a speciilor. În această regiune există una dintre între cele mai importante populaţii şi centre genetice pentru carnivore din Carpaţi – urşi, lup şi râs, respectiv o concentrare semnificativă a speciilor de floră şi faună ocrotite prin legea naţională şi Directivele U.E.
Există o presiune semnificativă asupra pădurilor datorită retrocedării terenurilor foştilor proprietari. Amenajamentele silvice nu respectă întocmai normele silvice în vigoare privind tratamentele de regenerare prevăzute pentru condiţii de pante mari, ducând la distrugerea unei părţi însemnate a structurii pădurilor naturale, unele cvasivirgine, virgine. Nu s-a eliminat în munţii Gurghiului păşunatul în pădure, cu consecinţe negative asupra speciilor de faună sălbatică. Braconajul este sub control, dar schimbarea proprietarilor de păduri poate prezenta premise noi reapariţiei acestui fenomen.
Dezvoltarea turismului fără o strategie bazată pe principiul dezvoltării durabile poate periclita în viitor în mod semnificativ regiunea. Situl Natura 2000 va putea fi instrument eficient de conservare a naturii pe suprafete mari. Conform OM 776 / 2007 pentru toate proiectele şi programele planificate în situri Natura 2000 s-a cerut raport de mediu, respectiv raport de evaluare a impactului asupra mediului cu evidenţierea speciilor şi/sau tipurilor de habitate de interes comunitar pentru a căror conservare s-a declarat situl respectiv si propuneri de măsuri de reducere a impactului asupra acestora, măsuri de conservare si/sau măsuri compensatorii, după caz.
Foto: Fülöp, Neluţu Grecu
duminică, 31 octombrie 2010
Defileul Deda-Topliţa
Defileul Deda-Topliţa este situat la aproximativ 60 de kilometri de Târgu Mureş este o regiune deosebit de pitorească şi atrăgătoare, cu un potenţial turistic extraordinar, neexploatat încă. Munţii vulcanici Căliman şi Gurghiu sunt străpunşi complet de râul Mureş pe o distanţă de aproximativ 30 km, de-a lungul defileului fiind presărate numeroase aşezări umane, între care se interpun sectoare mai înguste, cu aspect de chei.
Munţii Căliman reprezintă cea mai întinsă unitate montană din Carpaţii Orientali, cu o suprafaţă de aproximativ 2000 km2, fiind cel mai înalt şi spectaculos masiv vulcanic din ţară. Munţii Gurghiu sunt de asemenea munţi vulcanici cu o suprafaţă de aproximativ 1400 km2 şi deşi sunt în umbra Călimanilor, sunt la fel de atrăgători ca aceştia din punct de vedere peisagistic. Ambele masive se caracterizează prin văi strâmte şi adânci, slab populate, culmi lipsite de pasuri de înălţime şi de drumuri bine definite, dar împânzite de cărările şi potecile ciobanilor. La toate acestea se pot adăuga izolarea şi sălbăticia acestor masive. Aceşti munţi se remarcă prin platoul trapezoidal de piatră Scaunul Domnului, misterioasele stânci reprezentând cei Doisprezece Apostoli, ciupercile de piatră de pe platoul vârfului Tihu, vârful Pietrosu Călimanilor (2102m), Stânca Şoimilor de la Stânceni Neagra, Sfinxul de la Gălăoaia, Stânca Listeş din Iod sau [...] Calului din aceeaşi localitate.
Cea mai spectaculoasă porţiune a Defileului Mureşului este în apropierea satului Sălard. Aici povârnişurile repezi ale munţilor şi versanţii foarte apropiaţi fac ca să nu rămână loc decât pentru albia Mureşului şi şosea, pentru calea ferată fiind necesară pe unele porţiuni străbaterea unor tuneluri sub munte. Se remarcă prezenţa unei bălţi termale pe malul râului Mureş, cunoscută sub numele de Micul Banffi, ca o replică la adevăratului Banffi, din staţiunea Bradul aflată în Topliţa. Aici este un binecunoscut loc de camping pentru turişti în porţiunea dintre râul Mureş şi calea ferată. Piscul Sălard accesibil turiştilor curajoşi oferă o privelişte superbă asupra văii Mureşului.
Foto: Horatio Cheţan, Dénes László
Munţii Căliman reprezintă cea mai întinsă unitate montană din Carpaţii Orientali, cu o suprafaţă de aproximativ 2000 km2, fiind cel mai înalt şi spectaculos masiv vulcanic din ţară. Munţii Gurghiu sunt de asemenea munţi vulcanici cu o suprafaţă de aproximativ 1400 km2 şi deşi sunt în umbra Călimanilor, sunt la fel de atrăgători ca aceştia din punct de vedere peisagistic. Ambele masive se caracterizează prin văi strâmte şi adânci, slab populate, culmi lipsite de pasuri de înălţime şi de drumuri bine definite, dar împânzite de cărările şi potecile ciobanilor. La toate acestea se pot adăuga izolarea şi sălbăticia acestor masive. Aceşti munţi se remarcă prin platoul trapezoidal de piatră Scaunul Domnului, misterioasele stânci reprezentând cei Doisprezece Apostoli, ciupercile de piatră de pe platoul vârfului Tihu, vârful Pietrosu Călimanilor (2102m), Stânca Şoimilor de la Stânceni Neagra, Sfinxul de la Gălăoaia, Stânca Listeş din Iod sau [...] Calului din aceeaşi localitate.
Cea mai spectaculoasă porţiune a Defileului Mureşului este în apropierea satului Sălard. Aici povârnişurile repezi ale munţilor şi versanţii foarte apropiaţi fac ca să nu rămână loc decât pentru albia Mureşului şi şosea, pentru calea ferată fiind necesară pe unele porţiuni străbaterea unor tuneluri sub munte. Se remarcă prezenţa unei bălţi termale pe malul râului Mureş, cunoscută sub numele de Micul Banffi, ca o replică la adevăratului Banffi, din staţiunea Bradul aflată în Topliţa. Aici este un binecunoscut loc de camping pentru turişti în porţiunea dintre râul Mureş şi calea ferată. Piscul Sălard accesibil turiştilor curajoşi oferă o privelişte superbă asupra văii Mureşului.
Foto: Horatio Cheţan, Dénes László
Monumentul naturii Scaunul Domnului
Vârful Scaunu (1380 m), numit şi Scaunul Domnului, este cel mai cunoscut punct de atracţie al defileului Mureşului şi se găseşte în zona satelor Deda-Bistra şi Gălăoaia. Acest loc minunat, ca o cetate formată din zidurile stâncilor, oferă o frumoasă panoramă spre crestele mai înalte ale Călimanilor.
Acces:
• din satul Deda-Bistra pe Vârful Zăpodia Ursului, apoi în Şaua Scaunului şi pe vârful Scaunul Domnului
• din satul Deda-Bistra pe drumul forestier de-a lungul Văii Bistra, pe valea Pârâului Zăpodia cu Cale, apoi pe creastă până la Şaua Scaunului, vârful Scaunul Domnului
• din satul Gălăoaia, din dreptul cabanei Gălăoaia pe drumul forestier, apoi pe valea Pârâului Gălăoaia Mică până la Poiana de Mijloc, urmată de coborarea la vârful Scaunul Domnului (durată 6 - 6.30 ore).
Fotografii de Marius-Traian Roşca.
Acces:
• din satul Deda-Bistra pe Vârful Zăpodia Ursului, apoi în Şaua Scaunului şi pe vârful Scaunul Domnului
• din satul Deda-Bistra pe drumul forestier de-a lungul Văii Bistra, pe valea Pârâului Zăpodia cu Cale, apoi pe creastă până la Şaua Scaunului, vârful Scaunul Domnului
• din satul Gălăoaia, din dreptul cabanei Gălăoaia pe drumul forestier, apoi pe valea Pârâului Gălăoaia Mică până la Poiana de Mijloc, urmată de coborarea la vârful Scaunul Domnului (durată 6 - 6.30 ore).
Fotografii de Marius-Traian Roşca.
Parcul Naţional Călimani
Amplasare: În raza administrativă a comunelor Răstoliţa, Lunca Bradului
Suprafaţa: 11000 ha
Acces: Din comuna Răstoliţa pe drumul forestier Răstoliţa-Tihu, Mijlocu, 9 km până la limita Parcului. Din comuna Lunca Bradului pe drumul forestier Ilva şi Ilişoara 15 km până la limita sudică a Parcului.
Tipul rezervaţiei: Mixtă
Aspecte geologice / geomorfologice
Parcul Naţional Munţii Călimani Sud se află în regiunea vulcanică cea mai importantă din ţară, importanţă care rezidă atât din întinderea sa cât şi ca amploare - volum de rocă precum durata în timp a erupţiilor. Munţii Călimani aparţin de grupul de munţi vulcanici ai Carpaţilor Orientali, constituit dintr-o uriaşă construcţie vulcanică aşezată pe un substrat format din şisturi cristaline caracteristice Carpaţilor şi sedimentele mezozoice ale bazinului ardelean. Elementul principal al munţilor Călimani îl constituie caldera ce reprezintă şi limita Parcului Naţional Călimani Sud, cu un diametru de cca 10 km formată în urma activităţilor vulcanice din pliocen şi care este deschisă spre nordul masivului. Din punct de vedere geologic masivul are o structură simplă. Structurile geologice mai vechi sunt constituite din sedimente vulcanice pontice-brecii. Structurile geologice mai noi ale munţilor Călimani sunt constituite din roci efuzive scurgeri de lave.
În zona Negoiului Românesc s-au format şi stocuri de sulf exploatate până nu demult. Structura geomorfologică a Munţilor Călimani Sud se aseamănă cu cea a Munţilor Gurghiu şi Harghita, din lanţul eruptiv sudic. În partea vestică se întind platouri alcătuite din aglomerate, piroclastite şi lave, iar în partea estică se înalţă formaţiuni vulcanice care domină cu câteva sute de metri platourile vestice.
Masivitatea întregului munte este accentuată de prezenţa unor arii coborâte, cu depresiunile marginale, Topliţa şi Defileul Mureşului între Topliţa şi Deda. Regiunea este dominată de culmea înaltă, care, în parte, constituie marginea calderei: Călimanul (2013 m), Iezerul Călimanului (2031 m), Bradu Ciont (1899 m), Răchitiş (2021 m), Pietricelu (1993 m), Negoiul Unguresc (2081 m), Pietrosul (2100 m) etc. Energia reliefului este concretizată prin valori de 500-800 m, cele maxime înregistrându-se în jurul calderei. Altitudinea minimă din Parcul Naţional Călimani Sud propus este de 900 m (limita sudică Tihu), iar altitudinea maximă este de 2100 m (Vârful Pietrosul), diferenţă de 1200 m. În zona Parcului Naţional Căliman Sud, versanţii cu înclinaţii de peste 30 de grade reprezintă din totalul suprafeţelor procentul de 77.6%, cu o expunere accentuată la eroziunea solurilor. Înfiinţarea unei arii protejate ar oferi un control riguros.
Aspecte hidrologice
Zona protejată se extinde în două bazinete hidrografice - Răstoliţa şi Ilva, colectând apele a numeroase pâraie secundare cu debite permanente, unele apropiindu-se de 1 mc /secundă . Afluenţii principali a pârâului Răstoliţa sunt pâraiele Mijlocu, Tihu, a căror debite vor fi captate de un baraj hidrotehnic în construcţie la limita sudică a Parcului Naţional. Afluenţii principali a pârâului Ilva sunt Pietrosu, Negoiu, Drăguşa, Ilişoara Mare, Ilişoara Mică. O parte din debitele lor vor fi captate şi conduse printr-un tunel subteran în valea Răstoliţa la barajul hidrotehnic.
Vegetaţie
Vegetaţie naturală este reprezentativă pentru munţii Carpaţi, cu 25 de endemisme carpatice şi numeroase rarităţi, fondul forestier este dominat de păduri natural fundamentale (91%), iar fauna este bine reprezentată prin carnivorele mari (urs, lup, râs), ocrotite pe plan internaţional. Vegetaţia este variată, cu o pregnantă notă de originalitate. Cu uşurinţă se pot distinge în munţii Călimani următoarele etaje de vegetaţie:
• etajul montan mijlociu
• etajul montan superior
• etajul subalpin (expresiv reprezentat)
• etajul alpin
Etajul montan mijlociu este dominat de fitocenoze lemnoase aparţinând asociaţiei Chrysanthemo rotundifolio-Piceo-Fagetum.
Etajul montan superior începe de la o altitudine de aproximativ 1200 m şi are limita superioară oscilant, între 1700-1750 m altitudine. Până la 1750 m altitudine molidişurile formează arborete compacte, cu elemente florale europene, eurasiene, montan eurasiene şi alpine, circumboreale. În pajiştile montane, datorită suprapăşunatului, flora s-a degradat şi a invadat specia Nardus stricta.
Etajul subalpin se situează deasupra limitei pădurilor, între 1700 m şi 1950 m, fiindcă se acumulează un plus de căldură pe versantul sudic al munţilor Călimani. Asociaţiile dominante sunt cele de Pinetum mugi carpaticum (Jneapănul) care formează jnepenişuri dese cu exemplare ce depăşesc 2 m lungime, iar cu altitudinea la 1990 m, ating doar 40-50 de cm. Cu toate intervenţiile ciobanilor (tăiere, incendiere), jnepenişurile persistă pe toată lăţimea crestei principale a Călimanilor. Asociaţiile de Rhododendron şi Vaccinium myrtifolii-Pinetum adăpostesc multe specii de plante rare dintre care Gentiana punctata, Senecio glaberimus, Campanula rotundifolia. Sunt frecvente tufişurile de Vaccinium myrtifolium, Vaccinium vitis-idaea, speciile caracteristice pajiştilor alpine. La altitudinea de 1800-2000m, între tufele de Rhododendron kotschy şi Juniperus communis ssp. nana sunt răspândite covoare largi de Vaccinium uliginosum, asociate cu Vaccinium myrtifolium, Vaccinium vitis-idaea. Pe versanţii vârfului Izvorul Călimani, molidişurile apar amestecate cu ienupăr, aparţinând asociaţiei Piceeto-Juniperetum nanae, urcând până la 1950 m altitudine. Jnepenişurile şi ienuperetele ocupau suprafeţe întinse atât pe versanţii transilvăneni, cât şi pe cei moldoveni, în trecutul nu prea îndepărtat, dar au fost defrişate şi incendiate pe mari suprafeţe. Jnepenişurile persistă pe toată lăţimea crestei principale a Călimanilor pe partea versantului sudic, dar sunt necesare de luat măsuri prompte pentru stoparea fenomenului de distrugere.
Etajul alpin este dominat de pajiştile alpine din jurul vârfurilor care au peste 1800 m altitudine. Ciclul de vegetaţie fiind foarte scurt, speciile înfloresc în aceeaşi perioadă de timp. Aici temperaturile medii anuale negative, curenţii permanenţi, reci de aer, cantitatea mare de zăpadă, care persistă în cotloane şi vara, troficitatea foarte scăzută a solului şi radiaţiile ultraviolete puternice limitează existenţa speciilor. Asociaţia dominantă este de Agrostio-Juncetum. În jurul vârfurilor Juncus trifidus acoperă solul în proporţii de până la 80-90%. Cealaltă specie foarte răspândită este Festuca airoides. Vegetaţia alpină din munţii Călimani Sud a rămas în stare naturală datorită accesibilităţii dificile a crestei Călimanilor. Observaţiile ne arată că aceste comunităţi sunt foarte vulnerabile la factorii de mediu şi factorii antropogeni, se regenerează extrem de greu. Din această cauză, populaţiile sunt reprezentate prin exemplare puţine şi dispar uşor în urma acţiunii factorilor perturbatori. Principalele pericole sunt păşunatul şi turismul necontrolat. Experienţele au demonstrat că în această zonă, cu productivităţi scăzute de masă verde pentru animale, nici cu administrare de îngrăşăminte nu s-au obţinut productivităţi semnificative. Toate aceste aspecte ne îndeamnă să păstrăm nealterate pajiştile alpine, care ne încântă vara în perioada înfloririi.
Fauna
În Europa carnivorele mari sunt specii periclitate şi au fost exterminate în multe din fostele areale. Munţii Călimani Sud sunt o zonă în care lupul, ursul si râsul sunt prezenţi în densităţi apropiate condiţiilor naturale. Lupii şi urşii sunt prezentaţi în Anexa II ca specii strict protejate, iar râsul apare în Anexa III ca specie protejată în "Convenţia privind Fauna Sălbatică din Europa si Habitatele Naturale" (Convenţia de la Berna) din 19 septembrie 1979. Râşii (Lynx lynx L) se consideră a fi în densităţi optime, adică 1 râs/10000 ha. Aceste populaţii sunt importante deoarece reprezintă o sursă importantă de variabilitate genetică.
Pe teritoriul Parcului Naţional Călimani, carnivorele mari reprezintă componente distincte ale ecosistemelor forestiere şi depind în măsură foarte mare de abundenta ierbivorelor în privinţa hranei si a habitatului. În etajul montan superior, principalul ierbivor este cerbul (Cervus elaphus L.), efectivele de căpriori (Capreolus capreolus L.) şi de mistreţi (Sus scrofa) fiind mici. Pisica sălbatică (Felix silvestris Schreber.) este puternic concurat de râşi, dar se pot observa în etajul montan inferior. Jderul de copac (Martes martes L.) găseşte condiţii favorabile în arboretele seculare de amestecuri de răşinoase şi foioase, în scorburile arborilor bătrâni. Vidra (Lutra lutra) nu a mai putut fi observată în ultimii ani lângă pâraiele montane cu păstrăvi. Cauza este braconajul, care a decimat şi populaţiile de păstrăvi (Salmo trutta fario L.), prezentă încă în anii 80 în număr optim în pâraiele Răstoliţa-Tihu, Răstoliţa-Mijlocu, Ilva Mare, Ilva Mică, Pietrosu, Negoiu, Drăguşa.
Ornitofauna datorită particularităţilor fizico-geografice, floristice şi peisagistice este diversă. În Munţii Călimani Sud au fost identificate 135 de specii, reprezentând 56% din fauna ornitologică din Carpaţii României. Condiţiile aspre ale înălţimilor masivului Călimani, prezenţa în tot cursul anului a oamenilor ce lucrează la exploatarea minieră de pe Negoiul Românesc şi turmele de oi cu numeroşi câini de pază au determinat dispariţia din fauna munţilor Călimani a cocoşului de mesteacăn (Lyrurus tetrix L.). Ultimele exemplare s-au semnalat la Iezerul Călimanilor în anul 1969. În luna noiembrie a anului 1968, pe Răchitiş, au fost observaţi 6 cocoşi şi 3 femele de cocoş de mesteacăn (Lyrurus tetrix). Din clasa Reptile amintim Vipera berus L. identificată la Răchitiş şi Coronella austriaca Laurenti.
Înfiinţarea Parcului Naţional Călimani în judeţul Mureş a fost iniţiat de Asociaţia Rhododendron în anul 1992 printr-o documentaţie ştiinţifică înaintată Academiei Române.
Suprafaţa: 11000 ha
Acces: Din comuna Răstoliţa pe drumul forestier Răstoliţa-Tihu, Mijlocu, 9 km până la limita Parcului. Din comuna Lunca Bradului pe drumul forestier Ilva şi Ilişoara 15 km până la limita sudică a Parcului.
Tipul rezervaţiei: Mixtă
Aspecte geologice / geomorfologice
Parcul Naţional Munţii Călimani Sud se află în regiunea vulcanică cea mai importantă din ţară, importanţă care rezidă atât din întinderea sa cât şi ca amploare - volum de rocă precum durata în timp a erupţiilor. Munţii Călimani aparţin de grupul de munţi vulcanici ai Carpaţilor Orientali, constituit dintr-o uriaşă construcţie vulcanică aşezată pe un substrat format din şisturi cristaline caracteristice Carpaţilor şi sedimentele mezozoice ale bazinului ardelean. Elementul principal al munţilor Călimani îl constituie caldera ce reprezintă şi limita Parcului Naţional Călimani Sud, cu un diametru de cca 10 km formată în urma activităţilor vulcanice din pliocen şi care este deschisă spre nordul masivului. Din punct de vedere geologic masivul are o structură simplă. Structurile geologice mai vechi sunt constituite din sedimente vulcanice pontice-brecii. Structurile geologice mai noi ale munţilor Călimani sunt constituite din roci efuzive scurgeri de lave.
În zona Negoiului Românesc s-au format şi stocuri de sulf exploatate până nu demult. Structura geomorfologică a Munţilor Călimani Sud se aseamănă cu cea a Munţilor Gurghiu şi Harghita, din lanţul eruptiv sudic. În partea vestică se întind platouri alcătuite din aglomerate, piroclastite şi lave, iar în partea estică se înalţă formaţiuni vulcanice care domină cu câteva sute de metri platourile vestice.
Masivitatea întregului munte este accentuată de prezenţa unor arii coborâte, cu depresiunile marginale, Topliţa şi Defileul Mureşului între Topliţa şi Deda. Regiunea este dominată de culmea înaltă, care, în parte, constituie marginea calderei: Călimanul (2013 m), Iezerul Călimanului (2031 m), Bradu Ciont (1899 m), Răchitiş (2021 m), Pietricelu (1993 m), Negoiul Unguresc (2081 m), Pietrosul (2100 m) etc. Energia reliefului este concretizată prin valori de 500-800 m, cele maxime înregistrându-se în jurul calderei. Altitudinea minimă din Parcul Naţional Călimani Sud propus este de 900 m (limita sudică Tihu), iar altitudinea maximă este de 2100 m (Vârful Pietrosul), diferenţă de 1200 m. În zona Parcului Naţional Căliman Sud, versanţii cu înclinaţii de peste 30 de grade reprezintă din totalul suprafeţelor procentul de 77.6%, cu o expunere accentuată la eroziunea solurilor. Înfiinţarea unei arii protejate ar oferi un control riguros.
Aspecte hidrologice
Zona protejată se extinde în două bazinete hidrografice - Răstoliţa şi Ilva, colectând apele a numeroase pâraie secundare cu debite permanente, unele apropiindu-se de 1 mc /secundă . Afluenţii principali a pârâului Răstoliţa sunt pâraiele Mijlocu, Tihu, a căror debite vor fi captate de un baraj hidrotehnic în construcţie la limita sudică a Parcului Naţional. Afluenţii principali a pârâului Ilva sunt Pietrosu, Negoiu, Drăguşa, Ilişoara Mare, Ilişoara Mică. O parte din debitele lor vor fi captate şi conduse printr-un tunel subteran în valea Răstoliţa la barajul hidrotehnic.
Vegetaţie
Vegetaţie naturală este reprezentativă pentru munţii Carpaţi, cu 25 de endemisme carpatice şi numeroase rarităţi, fondul forestier este dominat de păduri natural fundamentale (91%), iar fauna este bine reprezentată prin carnivorele mari (urs, lup, râs), ocrotite pe plan internaţional. Vegetaţia este variată, cu o pregnantă notă de originalitate. Cu uşurinţă se pot distinge în munţii Călimani următoarele etaje de vegetaţie:
• etajul montan mijlociu
• etajul montan superior
• etajul subalpin (expresiv reprezentat)
• etajul alpin
Etajul montan mijlociu este dominat de fitocenoze lemnoase aparţinând asociaţiei Chrysanthemo rotundifolio-Piceo-Fagetum.
Etajul montan superior începe de la o altitudine de aproximativ 1200 m şi are limita superioară oscilant, între 1700-1750 m altitudine. Până la 1750 m altitudine molidişurile formează arborete compacte, cu elemente florale europene, eurasiene, montan eurasiene şi alpine, circumboreale. În pajiştile montane, datorită suprapăşunatului, flora s-a degradat şi a invadat specia Nardus stricta.
Etajul subalpin se situează deasupra limitei pădurilor, între 1700 m şi 1950 m, fiindcă se acumulează un plus de căldură pe versantul sudic al munţilor Călimani. Asociaţiile dominante sunt cele de Pinetum mugi carpaticum (Jneapănul) care formează jnepenişuri dese cu exemplare ce depăşesc 2 m lungime, iar cu altitudinea la 1990 m, ating doar 40-50 de cm. Cu toate intervenţiile ciobanilor (tăiere, incendiere), jnepenişurile persistă pe toată lăţimea crestei principale a Călimanilor. Asociaţiile de Rhododendron şi Vaccinium myrtifolii-Pinetum adăpostesc multe specii de plante rare dintre care Gentiana punctata, Senecio glaberimus, Campanula rotundifolia. Sunt frecvente tufişurile de Vaccinium myrtifolium, Vaccinium vitis-idaea, speciile caracteristice pajiştilor alpine. La altitudinea de 1800-2000m, între tufele de Rhododendron kotschy şi Juniperus communis ssp. nana sunt răspândite covoare largi de Vaccinium uliginosum, asociate cu Vaccinium myrtifolium, Vaccinium vitis-idaea. Pe versanţii vârfului Izvorul Călimani, molidişurile apar amestecate cu ienupăr, aparţinând asociaţiei Piceeto-Juniperetum nanae, urcând până la 1950 m altitudine. Jnepenişurile şi ienuperetele ocupau suprafeţe întinse atât pe versanţii transilvăneni, cât şi pe cei moldoveni, în trecutul nu prea îndepărtat, dar au fost defrişate şi incendiate pe mari suprafeţe. Jnepenişurile persistă pe toată lăţimea crestei principale a Călimanilor pe partea versantului sudic, dar sunt necesare de luat măsuri prompte pentru stoparea fenomenului de distrugere.
Etajul alpin este dominat de pajiştile alpine din jurul vârfurilor care au peste 1800 m altitudine. Ciclul de vegetaţie fiind foarte scurt, speciile înfloresc în aceeaşi perioadă de timp. Aici temperaturile medii anuale negative, curenţii permanenţi, reci de aer, cantitatea mare de zăpadă, care persistă în cotloane şi vara, troficitatea foarte scăzută a solului şi radiaţiile ultraviolete puternice limitează existenţa speciilor. Asociaţia dominantă este de Agrostio-Juncetum. În jurul vârfurilor Juncus trifidus acoperă solul în proporţii de până la 80-90%. Cealaltă specie foarte răspândită este Festuca airoides. Vegetaţia alpină din munţii Călimani Sud a rămas în stare naturală datorită accesibilităţii dificile a crestei Călimanilor. Observaţiile ne arată că aceste comunităţi sunt foarte vulnerabile la factorii de mediu şi factorii antropogeni, se regenerează extrem de greu. Din această cauză, populaţiile sunt reprezentate prin exemplare puţine şi dispar uşor în urma acţiunii factorilor perturbatori. Principalele pericole sunt păşunatul şi turismul necontrolat. Experienţele au demonstrat că în această zonă, cu productivităţi scăzute de masă verde pentru animale, nici cu administrare de îngrăşăminte nu s-au obţinut productivităţi semnificative. Toate aceste aspecte ne îndeamnă să păstrăm nealterate pajiştile alpine, care ne încântă vara în perioada înfloririi.
Fauna
În Europa carnivorele mari sunt specii periclitate şi au fost exterminate în multe din fostele areale. Munţii Călimani Sud sunt o zonă în care lupul, ursul si râsul sunt prezenţi în densităţi apropiate condiţiilor naturale. Lupii şi urşii sunt prezentaţi în Anexa II ca specii strict protejate, iar râsul apare în Anexa III ca specie protejată în "Convenţia privind Fauna Sălbatică din Europa si Habitatele Naturale" (Convenţia de la Berna) din 19 septembrie 1979. Râşii (Lynx lynx L) se consideră a fi în densităţi optime, adică 1 râs/10000 ha. Aceste populaţii sunt importante deoarece reprezintă o sursă importantă de variabilitate genetică.
Pe teritoriul Parcului Naţional Călimani, carnivorele mari reprezintă componente distincte ale ecosistemelor forestiere şi depind în măsură foarte mare de abundenta ierbivorelor în privinţa hranei si a habitatului. În etajul montan superior, principalul ierbivor este cerbul (Cervus elaphus L.), efectivele de căpriori (Capreolus capreolus L.) şi de mistreţi (Sus scrofa) fiind mici. Pisica sălbatică (Felix silvestris Schreber.) este puternic concurat de râşi, dar se pot observa în etajul montan inferior. Jderul de copac (Martes martes L.) găseşte condiţii favorabile în arboretele seculare de amestecuri de răşinoase şi foioase, în scorburile arborilor bătrâni. Vidra (Lutra lutra) nu a mai putut fi observată în ultimii ani lângă pâraiele montane cu păstrăvi. Cauza este braconajul, care a decimat şi populaţiile de păstrăvi (Salmo trutta fario L.), prezentă încă în anii 80 în număr optim în pâraiele Răstoliţa-Tihu, Răstoliţa-Mijlocu, Ilva Mare, Ilva Mică, Pietrosu, Negoiu, Drăguşa.
Ornitofauna datorită particularităţilor fizico-geografice, floristice şi peisagistice este diversă. În Munţii Călimani Sud au fost identificate 135 de specii, reprezentând 56% din fauna ornitologică din Carpaţii României. Condiţiile aspre ale înălţimilor masivului Călimani, prezenţa în tot cursul anului a oamenilor ce lucrează la exploatarea minieră de pe Negoiul Românesc şi turmele de oi cu numeroşi câini de pază au determinat dispariţia din fauna munţilor Călimani a cocoşului de mesteacăn (Lyrurus tetrix L.). Ultimele exemplare s-au semnalat la Iezerul Călimanilor în anul 1969. În luna noiembrie a anului 1968, pe Răchitiş, au fost observaţi 6 cocoşi şi 3 femele de cocoş de mesteacăn (Lyrurus tetrix). Din clasa Reptile amintim Vipera berus L. identificată la Răchitiş şi Coronella austriaca Laurenti.
Înfiinţarea Parcului Naţional Călimani în judeţul Mureş a fost iniţiat de Asociaţia Rhododendron în anul 1992 printr-o documentaţie ştiinţifică înaintată Academiei Române.
Defileul Mureşului
Amplasare: Cursul râului Mureş prin comunele Deda, Răstoliţa, Lunca Bradului, Stânceni
Suprafaţa: 6000 ha
Acces: Tg. Mureş DN 15 - Reghin, Topliţa
Tipul rezervaţiei: Mixtă
Aspecte geologice / geomorfologice
În zona Rezervaţiei peisagistice defileul Mureşului se întâlnesc substraturi având ca principale componente geologice andezitele şi andezitele bazaltice, roci rezultate din erupţia magmei venită din adâncime. Structurile geologice mai vechi sunt constituite din sedimente vulcanice pontice-brecii, microbrecii, tufe vulcanice-care sunt legate între ele prin cimenturi piroclastice, alcătuite din andezite piroxeno-amfibolice. Relieful este determinat de orientarea est-vest a defileului îngust, cu unele deschideri în zona Borzia, Răstoliţa, Lunca Bradului, Stânceni, străjuite de versanţii munţilor Călimani (nord) şi Gurghiu (sud). Expoziţia dominantă a versanţilor în partea munţilor Gurghiului (Sebeş-Jod-Sălard-Gudea) este Nord, Nord-Est, Nord-Vest, iar în partea munţilor Călimani (Gălăoaia-Răstoliţa-Lunca Braduiui-Zebrac) este Sud, Sud-Est, Sud-Vest.
Aspecte hidrologice
Defileul este rezultatul activităţii apei Mureşului de a lungul secolelor pe traseul său între munţii Gurghiului şi Călimani. Toate aşezările umane sunt situate pe malul apei , drumurile de acces urmăresc cursul apei . Mureşul la intrare în defileu are debitul mediu de 10 mc/sec, iar la ieşire 23 mc/sec. Pe parcurs adună apele păraielor din bazinele Mermezeu, Zebrac, Gudea, Ilva, Sălard, Răstoliţa, Iod, Gălăoaia, Borzia, Bistra.
Vegetaţie
Cea mai mare parte a teritoriului este acoperită de păduri. În urma lucrărilor de silvicultură din anii 70 se semnalează reducerea proporţiei făgetelor în favoarea molidişurilor. Asociaţiile vegetale lernnoase se află, totuşi, într-un echilibru dinamic. În lipsa intervenţiilor antropogene drastice (defrişări), succesiunea duce la stadiul de climax. Pădurile de luncă sunt prezente aproape în tot cursul defileului, lângă râul Mureş. În amonte de Lunca Bradului ele au o răspândire mai redusă, cu predominarea speciilor de Salix (S. triandra, S. viminalis, S. pentandra). În aval de Lunca Bradului, pâlcurile sunt mai mari, iar speciile dominante devin, de astă dată, Alnus glutinosa şi Alnus incana. Cele mai frumoase aninişuri sunt cele în al căror strat ierbaceu predomină Matteucia strutiopteris din jurul localităţilor Androneasa şi Răstoliţa. În zonele de îngustări excesive ale defileului, în locul pădurii s-au instalat buruienişurile de luncă cu câteva exemplare de salcie şi arin. Aceste formaţiuni ierboase de talie înaltă sunt foarte bogate în specii, rnulte cu flori mari şi aspect decorativ, ca de ex. Telekia speciosa, Filipendula ulmaria, Chaerophyllum hirsutum subsp. glabrum, Carduus nutans, Cirsium erisithales, Thalictrum aquilegifolium, reprezentând o notă aparte în peisaj. Datorită expoziţiei dominante sudice şi sud-vestice, pantei mari de până la 60°-80°, microclimei specifice calde, pe solul scheletic al stâncilor sunt prezente numeroase elemente mediteraneene şi continentale, care lipsesc din restul teritoriului, ex: Asperula cynanchica, Dianthus barbatus, Hieracium hoppeanum, Silene armeria, Tencrium chamaedrys, Festuca rupicola, Sedum sexangulata, Allium senescens, Veronica orchidea. Din flora stâncilor se mai remarcă specii ca Sempervivum marmoreum, Dianthus carthusianorum, Silene dubia, Centaurea erdneri, Iris nyaradiana, Thymus pulegioides, Saxifraga paniculata.
Fauna
Fauna este bogată şi cuprinde toate speciile caracteristice zonelor montane inferioare şi deluroase înalte. Fauna ichtiologică este bine reprezentată în râul Mureş, cu capacitate biogenică ridicată. Specia dominantă este scobarul (Chondrostoma nasus), porţiunea fiind considerată zona scobarului. Ca specii frecvent întâlnite, dar în număr mult mai redus, se găseşte mreana (Barbus meridionalis petenyi), cleanul (Leuciscus cephalus), beldiţa (Alburnoides bipunctatus), porcuşorul (Gobio gobio), mihalţul (Lota lota). Se mai găsesc rar exemplare prinse din următoarele specii: este încă prezentă în zonă, Lostriţa (Hocho hucho L.), introdusă în râul Mureş în anul 1963, considerându-se că ar fi în arealul natural. Este specie de faună protejată, prevăzută în anexa III al Convenţiei de la Berna. Lipanul (Thymallus thymallus L) se găseşte în număr redus în râul Mureş, având densitate mai mare la gura văilor pâraielor de munte (Răstoliţa, Ilva, Sălard, Gudea, Bistra). Este specie de faună protejată, prevăzută în anexa III al Convenţiei de la Berna (Convenţia privind Fauna Sălbatică din Europa şi Habitatele Naturale). În păduri şi mai ales vara, în apropierea zmeurişurilor, este foarte frecvent observat ursul (Ursus arctos L.), unele exemplare mai bătrâne provocând pagube chiar în gospodăriile oamenilor, din intravilanul localităţilor. Cerbul (Cervus elaphus L.) se poate observa boncănind la marginea satelor. Efectivele de căpriori (Capreolus capreolus L.) şi de mistreţi (Sus scrofa) sunt mici, dar mistreţul poate fi uşor de observat lângă căpiţele de fân iarna. Lupii (Canis lupus L.) trăiesc pe un teritoriu mare, urmele lor pot fi observate la trecerile dintre Munţii Călimani şi Munţii Gurghiu. La observaţii mai atente se descoperă în arboretele puţin deranjate pisica sălbatică (Felix silvestris Schreber.) puternic concurată de râşi în munţi. Jderul de copac (Martes martes L.) găseşte condiţii favorabile în arboretele seculare de amestecuri de răşinoase şi foioase, în scorburile arborilor bătrâni. Vidra (Lutra lutra) a mai putut fi observată rar în ultimii ani pe malul Mureşului. Mamiferele mici sunt reprezentate prin Microtus agrestis, Pitymys subterraneus, Apodemus flavicollis, Sorex araneus, Sorex minutus, Neomys fodiens, unele dintre ele creând probleme proprietarilor de cabane. Fauna ornitologică a defileului Topliţa-Deda este determinată de ecosistemele munţilor Gurghiu şi Căliman, respectiv de luciul relativ mare de apă al râului Mureş. Clima zonei între cei doi munţi este rece, cu curenţi de aer permanenţi, ceea ce determină într-o anumită măsură şi speciile ce se găsesc aici. În acest defileu, după mai mulţi ani de observaţii s-au determinat 112 specii de păsări.
Foto: Ovidiu Dărămuş, Monica, Dragoş Székely,
Suprafaţa: 6000 ha
Acces: Tg. Mureş DN 15 - Reghin, Topliţa
Tipul rezervaţiei: Mixtă
Aspecte geologice / geomorfologice
În zona Rezervaţiei peisagistice defileul Mureşului se întâlnesc substraturi având ca principale componente geologice andezitele şi andezitele bazaltice, roci rezultate din erupţia magmei venită din adâncime. Structurile geologice mai vechi sunt constituite din sedimente vulcanice pontice-brecii, microbrecii, tufe vulcanice-care sunt legate între ele prin cimenturi piroclastice, alcătuite din andezite piroxeno-amfibolice. Relieful este determinat de orientarea est-vest a defileului îngust, cu unele deschideri în zona Borzia, Răstoliţa, Lunca Bradului, Stânceni, străjuite de versanţii munţilor Călimani (nord) şi Gurghiu (sud). Expoziţia dominantă a versanţilor în partea munţilor Gurghiului (Sebeş-Jod-Sălard-Gudea) este Nord, Nord-Est, Nord-Vest, iar în partea munţilor Călimani (Gălăoaia-Răstoliţa-Lunca Braduiui-Zebrac) este Sud, Sud-Est, Sud-Vest.
Aspecte hidrologice
Defileul este rezultatul activităţii apei Mureşului de a lungul secolelor pe traseul său între munţii Gurghiului şi Călimani. Toate aşezările umane sunt situate pe malul apei , drumurile de acces urmăresc cursul apei . Mureşul la intrare în defileu are debitul mediu de 10 mc/sec, iar la ieşire 23 mc/sec. Pe parcurs adună apele păraielor din bazinele Mermezeu, Zebrac, Gudea, Ilva, Sălard, Răstoliţa, Iod, Gălăoaia, Borzia, Bistra.
Vegetaţie
Cea mai mare parte a teritoriului este acoperită de păduri. În urma lucrărilor de silvicultură din anii 70 se semnalează reducerea proporţiei făgetelor în favoarea molidişurilor. Asociaţiile vegetale lernnoase se află, totuşi, într-un echilibru dinamic. În lipsa intervenţiilor antropogene drastice (defrişări), succesiunea duce la stadiul de climax. Pădurile de luncă sunt prezente aproape în tot cursul defileului, lângă râul Mureş. În amonte de Lunca Bradului ele au o răspândire mai redusă, cu predominarea speciilor de Salix (S. triandra, S. viminalis, S. pentandra). În aval de Lunca Bradului, pâlcurile sunt mai mari, iar speciile dominante devin, de astă dată, Alnus glutinosa şi Alnus incana. Cele mai frumoase aninişuri sunt cele în al căror strat ierbaceu predomină Matteucia strutiopteris din jurul localităţilor Androneasa şi Răstoliţa. În zonele de îngustări excesive ale defileului, în locul pădurii s-au instalat buruienişurile de luncă cu câteva exemplare de salcie şi arin. Aceste formaţiuni ierboase de talie înaltă sunt foarte bogate în specii, rnulte cu flori mari şi aspect decorativ, ca de ex. Telekia speciosa, Filipendula ulmaria, Chaerophyllum hirsutum subsp. glabrum, Carduus nutans, Cirsium erisithales, Thalictrum aquilegifolium, reprezentând o notă aparte în peisaj. Datorită expoziţiei dominante sudice şi sud-vestice, pantei mari de până la 60°-80°, microclimei specifice calde, pe solul scheletic al stâncilor sunt prezente numeroase elemente mediteraneene şi continentale, care lipsesc din restul teritoriului, ex: Asperula cynanchica, Dianthus barbatus, Hieracium hoppeanum, Silene armeria, Tencrium chamaedrys, Festuca rupicola, Sedum sexangulata, Allium senescens, Veronica orchidea. Din flora stâncilor se mai remarcă specii ca Sempervivum marmoreum, Dianthus carthusianorum, Silene dubia, Centaurea erdneri, Iris nyaradiana, Thymus pulegioides, Saxifraga paniculata.
Fauna
Fauna este bogată şi cuprinde toate speciile caracteristice zonelor montane inferioare şi deluroase înalte. Fauna ichtiologică este bine reprezentată în râul Mureş, cu capacitate biogenică ridicată. Specia dominantă este scobarul (Chondrostoma nasus), porţiunea fiind considerată zona scobarului. Ca specii frecvent întâlnite, dar în număr mult mai redus, se găseşte mreana (Barbus meridionalis petenyi), cleanul (Leuciscus cephalus), beldiţa (Alburnoides bipunctatus), porcuşorul (Gobio gobio), mihalţul (Lota lota). Se mai găsesc rar exemplare prinse din următoarele specii: este încă prezentă în zonă, Lostriţa (Hocho hucho L.), introdusă în râul Mureş în anul 1963, considerându-se că ar fi în arealul natural. Este specie de faună protejată, prevăzută în anexa III al Convenţiei de la Berna. Lipanul (Thymallus thymallus L) se găseşte în număr redus în râul Mureş, având densitate mai mare la gura văilor pâraielor de munte (Răstoliţa, Ilva, Sălard, Gudea, Bistra). Este specie de faună protejată, prevăzută în anexa III al Convenţiei de la Berna (Convenţia privind Fauna Sălbatică din Europa şi Habitatele Naturale). În păduri şi mai ales vara, în apropierea zmeurişurilor, este foarte frecvent observat ursul (Ursus arctos L.), unele exemplare mai bătrâne provocând pagube chiar în gospodăriile oamenilor, din intravilanul localităţilor. Cerbul (Cervus elaphus L.) se poate observa boncănind la marginea satelor. Efectivele de căpriori (Capreolus capreolus L.) şi de mistreţi (Sus scrofa) sunt mici, dar mistreţul poate fi uşor de observat lângă căpiţele de fân iarna. Lupii (Canis lupus L.) trăiesc pe un teritoriu mare, urmele lor pot fi observate la trecerile dintre Munţii Călimani şi Munţii Gurghiu. La observaţii mai atente se descoperă în arboretele puţin deranjate pisica sălbatică (Felix silvestris Schreber.) puternic concurată de râşi în munţi. Jderul de copac (Martes martes L.) găseşte condiţii favorabile în arboretele seculare de amestecuri de răşinoase şi foioase, în scorburile arborilor bătrâni. Vidra (Lutra lutra) a mai putut fi observată rar în ultimii ani pe malul Mureşului. Mamiferele mici sunt reprezentate prin Microtus agrestis, Pitymys subterraneus, Apodemus flavicollis, Sorex araneus, Sorex minutus, Neomys fodiens, unele dintre ele creând probleme proprietarilor de cabane. Fauna ornitologică a defileului Topliţa-Deda este determinată de ecosistemele munţilor Gurghiu şi Căliman, respectiv de luciul relativ mare de apă al râului Mureş. Clima zonei între cei doi munţi este rece, cu curenţi de aer permanenţi, ceea ce determină într-o anumită măsură şi speciile ce se găsesc aici. În acest defileu, după mai mulţi ani de observaţii s-au determinat 112 specii de păsări.
Foto: Ovidiu Dărămuş, Monica, Dragoş Székely,
Bujorul de stepă de la Zau de Câmpie
Amplasare: Comuna Zau de Câmpie, comuna Valea Largă
Suprafaţa: 3.49 ha
Acces: staţie CFR Zau de Câmpie, calea ferată Luduş - Beclean; pe şosea oraş Luduş DJ 151 Zau de Câmpie - 2 km DA - Valea Largă
Tipul rezervaţiei: Botanică
Aspecte geologice / geomorfologice
Regiunea geomorfologică Depresiunea Transilvaniei cu forme de relief în care predomină versantul cu configuraţie ondulată cu înclinaţie de 20° şi expoziţie sud-estică. Teritoriul rezervaţiei este cu expoziţie est, sud-estică, cu înclinaţie generală de 15-20° spre valea Bota Mare. Formaţiuni deluroase, alternate de văi, alcătuite din formaţiuni terţiare, cu straturile depuse în mările neogene având o grosime de 500 m.
Aspecte hidrologice
Bazinul hidrografic al Pârâului de Câmpie cu cursuri de apă necodificate şi nepermanente.
Aspecte climatologice
Climat continental de silvostepă:
• temperaturi medii anuale 9°C
• temperatura minimă luna ianuarie 20°C
• temperatura maximă luna august 36.5°C
• precipitaţii medii anuale 600 mm/mp
• regim eolian caracterizat prin rafale cu tărie mijlocie
Vegetaţie
Fâneaţă xeromezofilă, formată din 2 parcele predominând formele xeromezofile şi mezofite, micro-mezoterme şi moderat termofile. Au fost identificate 359 de specii de plante cuprinse în 43 ordine, 63 familii şi 216 genuri. Specia protejată Bujorul de stepă (Paeonia tenuifolia) are perioada de înflorire începutul lunii mai şi vegetează pe una din parcele în densitate de aprox. 3-10 ex/mp, acoperind cca 50% din suprafaţă iar pe a doua parcelă are o densitate mai redusă de cca 1-3 ex/mp pe cca 10% din suprafaţă. Alături de această specie mai vegetează şi Iris humilis, Nepeta ucranica, Paucedanum tauricum, Crambe tataria.
Fauna
Fauna nu prezintă elemente deosebite, fiind o faună normală pentru fânaţele xeromezofile.
Suprafaţa: 3.49 ha
Acces: staţie CFR Zau de Câmpie, calea ferată Luduş - Beclean; pe şosea oraş Luduş DJ 151 Zau de Câmpie - 2 km DA - Valea Largă
Tipul rezervaţiei: Botanică
Aspecte geologice / geomorfologice
Regiunea geomorfologică Depresiunea Transilvaniei cu forme de relief în care predomină versantul cu configuraţie ondulată cu înclinaţie de 20° şi expoziţie sud-estică. Teritoriul rezervaţiei este cu expoziţie est, sud-estică, cu înclinaţie generală de 15-20° spre valea Bota Mare. Formaţiuni deluroase, alternate de văi, alcătuite din formaţiuni terţiare, cu straturile depuse în mările neogene având o grosime de 500 m.
Aspecte hidrologice
Bazinul hidrografic al Pârâului de Câmpie cu cursuri de apă necodificate şi nepermanente.
Aspecte climatologice
Climat continental de silvostepă:
• temperaturi medii anuale 9°C
• temperatura minimă luna ianuarie 20°C
• temperatura maximă luna august 36.5°C
• precipitaţii medii anuale 600 mm/mp
• regim eolian caracterizat prin rafale cu tărie mijlocie
Vegetaţie
Fâneaţă xeromezofilă, formată din 2 parcele predominând formele xeromezofile şi mezofite, micro-mezoterme şi moderat termofile. Au fost identificate 359 de specii de plante cuprinse în 43 ordine, 63 familii şi 216 genuri. Specia protejată Bujorul de stepă (Paeonia tenuifolia) are perioada de înflorire începutul lunii mai şi vegetează pe una din parcele în densitate de aprox. 3-10 ex/mp, acoperind cca 50% din suprafaţă iar pe a doua parcelă are o densitate mai redusă de cca 1-3 ex/mp pe cca 10% din suprafaţă. Alături de această specie mai vegetează şi Iris humilis, Nepeta ucranica, Paucedanum tauricum, Crambe tataria.
Fauna
Fauna nu prezintă elemente deosebite, fiind o faună normală pentru fânaţele xeromezofile.
Rezervaţia de stejar pufoşi Daneş
Amplasare: Comuna Daneş, sat Criş
Suprafaţa: 11.9 ha
Acces: Tg. Mureş DN E 15 Sighişoara - DN 14 Daneş - DJ 143 Criş
Tipul rezervaţiei: Forestieră
Aspecte geologice / geomorfologice
Situat în Podişul Târnavelor în zona de SE a Podişului Transilvaniei. Altitudine între 350 şi 680 m. Teritoriul aparţine de panonian fiind alcătuit din argile marnoase şi nisipuri pe 99% din suprafaţă şi halocen (pietrişuri şi nisipuri) pe 1% din suprafaţă. Formează straturi slab ondulate, larg boltite sub formă de domuri separate prin sinclinale largi.
Aspecte hidrologice
Bazinul hidrografic Târnava Mare cu cursuri de apă mai importante Şipoţelul, Cioranul şi Fânaţe. Alimentarea pâraielor pluvio-nivală cu debite variabile şi minime la sfârşitul perioadei de vară.
Vegetaţie
Pădurea de stejari pufoşi, caracteristică zonelor de silvostepă, se găseşte în judeţul Mureş în etajul gorunului la altitudini cuprinse între 500-650 m, pe versanţi repezi (25-40°) cu expoziţie sudică. Pădurea face parte din categoria funcţională pentru protecţia solului. Tip floră identificată este Brachypodium-Geum-Pulmonaria. Sunt păduri natural fundamentale, de producţie mijlocie arborete echiene cu densităţi 0.6–0/7. Compoziţia pădurilor este de 10 stejar pufos - arborete pure şi echiene, reprezentând lăstărişuri de generaţia a II-a. Vârsta variază între 80-100 de ani, diametrele medii sunt cuprinse între 20-24 cm şi înălţimi medii cuprinse între 11-14 m, arbori rău conformaţi. Subarboretul este compus din sânger, lemn câinesc etc., care acoperă suprafaţa de 30-40% cu o densitate de 0.2-0.3. Pădurea are asigurată paza datorită condiţiilor naturale de acces şi pantă.
Fauna
Fauna este caracteristică pădurilor din zona de dealuri înalte. Speciile cele mai frecvent observate sunt căpriorul, iepurele, mistreţul, fazanul, cu menţiunea că habitatul lor nu este redus doar la suprafaţa rezervaţiei.
Suprafaţa: 11.9 ha
Acces: Tg. Mureş DN E 15 Sighişoara - DN 14 Daneş - DJ 143 Criş
Tipul rezervaţiei: Forestieră
Aspecte geologice / geomorfologice
Situat în Podişul Târnavelor în zona de SE a Podişului Transilvaniei. Altitudine între 350 şi 680 m. Teritoriul aparţine de panonian fiind alcătuit din argile marnoase şi nisipuri pe 99% din suprafaţă şi halocen (pietrişuri şi nisipuri) pe 1% din suprafaţă. Formează straturi slab ondulate, larg boltite sub formă de domuri separate prin sinclinale largi.
Aspecte hidrologice
Bazinul hidrografic Târnava Mare cu cursuri de apă mai importante Şipoţelul, Cioranul şi Fânaţe. Alimentarea pâraielor pluvio-nivală cu debite variabile şi minime la sfârşitul perioadei de vară.
Vegetaţie
Pădurea de stejari pufoşi, caracteristică zonelor de silvostepă, se găseşte în judeţul Mureş în etajul gorunului la altitudini cuprinse între 500-650 m, pe versanţi repezi (25-40°) cu expoziţie sudică. Pădurea face parte din categoria funcţională pentru protecţia solului. Tip floră identificată este Brachypodium-Geum-Pulmonaria. Sunt păduri natural fundamentale, de producţie mijlocie arborete echiene cu densităţi 0.6–0/7. Compoziţia pădurilor este de 10 stejar pufos - arborete pure şi echiene, reprezentând lăstărişuri de generaţia a II-a. Vârsta variază între 80-100 de ani, diametrele medii sunt cuprinse între 20-24 cm şi înălţimi medii cuprinse între 11-14 m, arbori rău conformaţi. Subarboretul este compus din sânger, lemn câinesc etc., care acoperă suprafaţa de 30-40% cu o densitate de 0.2-0.3. Pădurea are asigurată paza datorită condiţiilor naturale de acces şi pantă.
Fauna
Fauna este caracteristică pădurilor din zona de dealuri înalte. Speciile cele mai frecvent observate sunt căpriorul, iepurele, mistreţul, fazanul, cu menţiunea că habitatul lor nu este redus doar la suprafaţa rezervaţiei.
Stejarii seculari de la Breite
Amplasare: Municipiul Sighişoara
Suprafaţa: 70.0 ha
Acces: Tg. Mureş DN E15 Sighişoara
Tipul rezervaţiei: Forestieră
Aspecte geologice / geomorfologice
Regiune deluroasă cu versanţi cu înclinare uşoară şi expoziţie parţial însorită. Substratul geologic de natură sedimentară situat pe o umplutură neogenă a bazinului Transilvaniei din depozite formate din argile marnoase şi nisipuri.
Vegetaţie
Zona este amplasată în etajul staţiunilor forestiere deluros de gorunete. Păşune de zonă colinară cu stejari seculari, cu vârste cuprinse între 400 şi 600 ani cu aşezare neuniformă, în grupuri mici, cu densităţi de 0.1-0.2. Arborii sunt în proporţie de 80-90% viabili, cu semne de lâncezire slabă. Ramuri înfrunzite cu aspect tipic de arbori singulari, cu coroana largă acoperind tot trunchiul. Diametrul arborilor cuprins între 1.0-1.8 m şi cu înălţime de 12-20 m. Vegetaţia ierboasă este cea tipică mezoxerofită pentru zonele colinare.
Fauna
Fauna nu prezintă caractere deosebite, fiind o faună normală pentru pădurile şi păşunile din zona colinară.
Foto: Aici, Dolfy
Suprafaţa: 70.0 ha
Acces: Tg. Mureş DN E15 Sighişoara
Tipul rezervaţiei: Forestieră
Aspecte geologice / geomorfologice
Regiune deluroasă cu versanţi cu înclinare uşoară şi expoziţie parţial însorită. Substratul geologic de natură sedimentară situat pe o umplutură neogenă a bazinului Transilvaniei din depozite formate din argile marnoase şi nisipuri.
Vegetaţie
Zona este amplasată în etajul staţiunilor forestiere deluros de gorunete. Păşune de zonă colinară cu stejari seculari, cu vârste cuprinse între 400 şi 600 ani cu aşezare neuniformă, în grupuri mici, cu densităţi de 0.1-0.2. Arborii sunt în proporţie de 80-90% viabili, cu semne de lâncezire slabă. Ramuri înfrunzite cu aspect tipic de arbori singulari, cu coroana largă acoperind tot trunchiul. Diametrul arborilor cuprins între 1.0-1.8 m şi cu înălţime de 12-20 m. Vegetaţia ierboasă este cea tipică mezoxerofită pentru zonele colinare.
Fauna
Fauna nu prezintă caractere deosebite, fiind o faună normală pentru pădurile şi păşunile din zona colinară.
Foto: Aici, Dolfy
Pădurea Săbed
Amplasare: Comuna Ceuaşul de Câmpie, sat Săbed
Suprafaţa: 59.3 ha
Acces: Tg. Mureş - DJ 152 22 km - DC143 1km
Tipul rezervaţiei: Mixtă
Aspecte geologice / geomorfologice
Regiunea geomorfologică Depresiunea Transilvaniei cu forme de relief în care predomină versantul cu configuraţie ondulată cu înclinaţie de 20° şi expoziţie sudică. Substratul geologic este reprezentat de marne argiloase, argile şi luturi cu intercalaţii de vârstă din neogen-miocen.
Vegetaţie
Zona este situată în etajul fitoclimatic al pădurilor de cvercinee. Vegetaţia dominantă este pădurea instalată artificial pe un teren degradat, cu eroziuni puternice ale solului, între anii 1892-1899, completată pe parcursul anilor. Scopul a fost crearea unui model pentru cercetarea posibilităţilor de reconstrucţie ecologică a terenurilor degradate din Câmpia Transilvaniei. Lista speciilor lemnoase inventariate în anul 1993 cuprinde 75 de specii. Se înregistrează fenomenul accentuat de uscare a pinului silvestru şi negru. Aici se găseşte cel mai mare arboret de Iuniperus virginiana din ţară. Etajul subarbuştilor este foarte bine reprezentat pe toată suprafaţa rezervaţiei. Speciile mai frecvente sunt păducelul, sângerul, lemnul câinesc, cornul etc. Regenerarea naturală este activă din partea speciilor frasin, jugastru, diverse foioase tari. După trecerea unui secol se observă o succesiune a vegetaţiei forestiere, speciile autohtone eliminând treptat speciile exotice, succesiunea continuând spre tipul natural de pădure stejereto-gorunet de productivitate mijlocie, bine structurat şi etajat, cu un etaj de arbuşti bine dezvoltat. Speciile exotice în această etapă se conservă bine.
Fauna
Vegetaţia bogată adăposteşte o faună diversificată. Dintre mamiferele mari amintim căprioarele, care se adăpostesc în tufişurile dese, mistreţii, iar dintre răpitoare vulpea, hermelina, nevăstuica. Speciile de păsări sunt bine reprezentate. Între anii 1960-1969 au fost inventariate 105 specii, din care 55 specii clocitoare, 14 specii clocitoare pe terenurile învecinate, 10 specii probabil clocitoare, 9 specii mai rar observate, 17 oaspeţi de iarnă.
Suprafaţa: 59.3 ha
Acces: Tg. Mureş - DJ 152 22 km - DC143 1km
Tipul rezervaţiei: Mixtă
Aspecte geologice / geomorfologice
Regiunea geomorfologică Depresiunea Transilvaniei cu forme de relief în care predomină versantul cu configuraţie ondulată cu înclinaţie de 20° şi expoziţie sudică. Substratul geologic este reprezentat de marne argiloase, argile şi luturi cu intercalaţii de vârstă din neogen-miocen.
Vegetaţie
Zona este situată în etajul fitoclimatic al pădurilor de cvercinee. Vegetaţia dominantă este pădurea instalată artificial pe un teren degradat, cu eroziuni puternice ale solului, între anii 1892-1899, completată pe parcursul anilor. Scopul a fost crearea unui model pentru cercetarea posibilităţilor de reconstrucţie ecologică a terenurilor degradate din Câmpia Transilvaniei. Lista speciilor lemnoase inventariate în anul 1993 cuprinde 75 de specii. Se înregistrează fenomenul accentuat de uscare a pinului silvestru şi negru. Aici se găseşte cel mai mare arboret de Iuniperus virginiana din ţară. Etajul subarbuştilor este foarte bine reprezentat pe toată suprafaţa rezervaţiei. Speciile mai frecvente sunt păducelul, sângerul, lemnul câinesc, cornul etc. Regenerarea naturală este activă din partea speciilor frasin, jugastru, diverse foioase tari. După trecerea unui secol se observă o succesiune a vegetaţiei forestiere, speciile autohtone eliminând treptat speciile exotice, succesiunea continuând spre tipul natural de pădure stejereto-gorunet de productivitate mijlocie, bine structurat şi etajat, cu un etaj de arbuşti bine dezvoltat. Speciile exotice în această etapă se conservă bine.
Fauna
Vegetaţia bogată adăposteşte o faună diversificată. Dintre mamiferele mari amintim căprioarele, care se adăpostesc în tufişurile dese, mistreţii, iar dintre răpitoare vulpea, hermelina, nevăstuica. Speciile de păsări sunt bine reprezentate. Între anii 1960-1969 au fost inventariate 105 specii, din care 55 specii clocitoare, 14 specii clocitoare pe terenurile învecinate, 10 specii probabil clocitoare, 9 specii mai rar observate, 17 oaspeţi de iarnă.
Lacul Ursu Sovata
Amplasare: Sovata
Suprafaţa: 79.0 ha
Acces: Tg. Mureş - DN 13A – Sovata
Tipul rezervaţiei: Mixtă
Aspecte geologice / geomorfologice
Zona se încadrează în unitatea geomorfologică a Carpaţiilor Orientali din grupa Munţilor Gurghiului caracterizaţi prin preponderenţa aglomeratelor vulcanice eterogene remarcându-se prin procentul ridicat al bucăţilor de andezite cu amfiboli. Buna conservare a reliefului vulcanic se datorează vârstei relativ recente a manifestărilor vulcanice din al treilea ciclu de erupţie, care a generat conurile vulcanice actuale Aspecte hidrologice: Zona se încadrează în bazinul hidrografic Niraj. Masivele de sare din regiunea subcarpatică constituie un mediu favorabil dezvoltării lacurilor sărate. Lacul Ursu sa format în perioada 1875-1880 prin prăbuşirea unei exploatări de sare care ulterior s-a umplut cu apă din pâraiele de pe versanţi. Lacul Ursu are lungimea de 400m şi lăţimea maximă de 170m cu o suprafaţă de 40.235 mp, având adâncimea maximă de 18.10 m şi cea medie de 10 m. acest lac are salinitatea maximă de 250mg/l fiind un lac helioterm, apele acestuia se încălzesc puternic sub influenţa razelor solare, ajungând la adâncimea de 3m la temp de 50-60°C.
Vegetaţie
Masivul de sare este protejat de un strat subţire de sol argilos în amestec cu gresie nisipoasă pe care există păduri seculare cu o vegetaţie foarte bogată. Speciile de plante lemnoase cele mai des întâlnite sunt: fagul (Fagus silvatica), carpenul (Carpinus betulus), stejarul (Quercus robur), gorunul (Quercus petraea). În anumite părţi întâlnim şi grupuri de molizi (Picea excelsa) şi pini (Pinus silverstris, Pinus nigra) sădiţi. Alte esenţe lemnoase în amestec cu cele amintite sunt: cireşul sălbatic (Cerasus avium), plopul tremurător (Populus tremula), mărul pădureţ (Malus silvestris), cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanguinea), păducelul (Crataegus monogyna), alunul (Corylus avellana), frasinul (Fraxinus excelsior), jugastrul (Acer campestre), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), iar dintre plantele lemnoase căţărătoare curpenul (Clematis vitalba) şi iedera (Hedera helix). Este surprinzător de bogată şi flora erbacee a pădurilor. În luna iulie solul este acoperit in proporţie de 25-40% de un covor ierbos, care cuprinde 30-35 de specii. Această abundenţă provine din elementele obişnuite de pădure, dar remarcăm şi prezenta unor flori endemice ca: lăptucul oii (Telekia speciosa - endemism intracapatic) şi plante rare ca papucul doamnei (Cypripedium calceolus) şi crinul de pădure (Lilium martagon).
Fauna
Zona protejată este în vecinătatea Lacului Ursu, punct turistic intens vizitat. Din această cauză mamiferele mari nu sunt reprezentate, dar restul faunei este cea caracteristică pădurilor de cvercinee din zona dealurilor mijlocii.
Foto: S. Laci, Cos
Suprafaţa: 79.0 ha
Acces: Tg. Mureş - DN 13A – Sovata
Tipul rezervaţiei: Mixtă
Aspecte geologice / geomorfologice
Zona se încadrează în unitatea geomorfologică a Carpaţiilor Orientali din grupa Munţilor Gurghiului caracterizaţi prin preponderenţa aglomeratelor vulcanice eterogene remarcându-se prin procentul ridicat al bucăţilor de andezite cu amfiboli. Buna conservare a reliefului vulcanic se datorează vârstei relativ recente a manifestărilor vulcanice din al treilea ciclu de erupţie, care a generat conurile vulcanice actuale Aspecte hidrologice: Zona se încadrează în bazinul hidrografic Niraj. Masivele de sare din regiunea subcarpatică constituie un mediu favorabil dezvoltării lacurilor sărate. Lacul Ursu sa format în perioada 1875-1880 prin prăbuşirea unei exploatări de sare care ulterior s-a umplut cu apă din pâraiele de pe versanţi. Lacul Ursu are lungimea de 400m şi lăţimea maximă de 170m cu o suprafaţă de 40.235 mp, având adâncimea maximă de 18.10 m şi cea medie de 10 m. acest lac are salinitatea maximă de 250mg/l fiind un lac helioterm, apele acestuia se încălzesc puternic sub influenţa razelor solare, ajungând la adâncimea de 3m la temp de 50-60°C.
Vegetaţie
Masivul de sare este protejat de un strat subţire de sol argilos în amestec cu gresie nisipoasă pe care există păduri seculare cu o vegetaţie foarte bogată. Speciile de plante lemnoase cele mai des întâlnite sunt: fagul (Fagus silvatica), carpenul (Carpinus betulus), stejarul (Quercus robur), gorunul (Quercus petraea). În anumite părţi întâlnim şi grupuri de molizi (Picea excelsa) şi pini (Pinus silverstris, Pinus nigra) sădiţi. Alte esenţe lemnoase în amestec cu cele amintite sunt: cireşul sălbatic (Cerasus avium), plopul tremurător (Populus tremula), mărul pădureţ (Malus silvestris), cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanguinea), păducelul (Crataegus monogyna), alunul (Corylus avellana), frasinul (Fraxinus excelsior), jugastrul (Acer campestre), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), iar dintre plantele lemnoase căţărătoare curpenul (Clematis vitalba) şi iedera (Hedera helix). Este surprinzător de bogată şi flora erbacee a pădurilor. În luna iulie solul este acoperit in proporţie de 25-40% de un covor ierbos, care cuprinde 30-35 de specii. Această abundenţă provine din elementele obişnuite de pădure, dar remarcăm şi prezenta unor flori endemice ca: lăptucul oii (Telekia speciosa - endemism intracapatic) şi plante rare ca papucul doamnei (Cypripedium calceolus) şi crinul de pădure (Lilium martagon).
Fauna
Zona protejată este în vecinătatea Lacului Ursu, punct turistic intens vizitat. Din această cauză mamiferele mari nu sunt reprezentate, dar restul faunei este cea caracteristică pădurilor de cvercinee din zona dealurilor mijlocii.
Foto: S. Laci, Cos
Parcul natural Seaca
Amplasare: Ibăneşti - Sovata
Suprafaţa: 7700 ha
Acces: Accesul pe Valea Gurghiului se face pe drumul judeţean Reghin-Lăpuşna. Accesul de la Sovata se face prin drumurile forestiere Sebeş, Sovata, Nirajul Mic, Nirajul Mare.
Tipul rezervaţiei: Mixtă
Aspecte geologice / geomorfologice
Pădurile sunt situate în Munţii Gurghiului din grupa central-vestică a Carpaţilor Orientali Din punct de vedere geologic, zona aparţine pliocenului superior cu carapacea formată din produsele fazei levonţiene puternic dezvoltată, Munţii Gurghiului fiind de natură vulcanică. Erupţiile cu andezite şi conglomeratele respective au început în Dacian şi Devanţian, continuând în Cuaternarul inferior. Dacitele sunt roci mai vechi care reprezintă o fază Sarmatică inferioară cu care se consideră că au început erupţiile vulcanice. Unitatea geomorfologică dominantă în această zonă este versantul - configuraţia terenului fiind în cea mai mare parte ondulată. Caldera vulcanică, străjuită de vârfurile Tătarca 1655 m, Seaca Mare 1777 m, Seaca Mică 1732 m şi Poiana Sirod 1229 m, este tipică pentru caracterizarea erupţiilor vulcanice. Pereţii interiori calderei vulcanice sunt foarte abrupţi, cu scurgeri de lespezi iar forma este circulară, cu o deschidere spre Valea Secuieu. Înclinarea medie a versanţilor în zona protejată este de peste 25° iar expoziţia generală parţial însorită şi umbrită, dar din cauza reţelei geografice, apar expoziţii variate dând aspectul unui relief frământat. În jurul vârfului Seaca, spre bazinul Nirajelor se întâlneşte un platou.
Aspecte hidrologice
Reţeaua hidrografică este bogată şi este formată din mai multe văi principale:
• Secuieu cu afluenţii: Arsurii, Maghiarul, Tătarca Mică, Tătarca Mare, Găineasa, Frăsileasa, Seaca Mare, Seaca de Mijloc, Seaca Mică, pârâul Ciobanului, pârâul Corelarii, Sebeşul Mic, Sebeşul Mare cu afluenţii: pârâul Coliba, pârâul Cocoşul, Capra, pârâul Arsuri, pârâul Sebeş-Moldova şi pârâul Călinului.
• Nirajul Mare şi Nirajul Mic
• Pârâul Sebeş şi pârâul Sovata din bazinul Târnavelor
Aspecte climatologice
Climatul este de tip continental, caracteristic subtipului de climat al munţilor mijlocii. Temperaturile medii anuale sunt de 4°C, luna cea mai rece este ianuarie cu -5°C , luna cea mai caldă este iulie cu +18°C. Primăvara, temperatura medie este de 9°C, iar toamna 6°C. Iarna are o durată relativ lungă, stratul de zăpadă acoperă solul în mod continuu, începând din luna decembrie şi până la sfârşitul lunii martie. Precipitaţiile medii anuale sunt în jur de 800-1000 mm, cu un maxim în luna iunie şi un minim în februarie. Frecvent se înregistrează geruri timpurii şi târzii. Regimul eolian este caracterizat printr-o frecvenţă mare a vânturilor din N-NE, din direcţia Munţilor Călimani. Frecvenţa şi intensitatea acestor vânturi se concretizează în doborâturile de vânt înregistrate în ultimul deceniu.
Vegetaţie
Ecosistemul determinant al ariei protejate este cel forestier. Pădurile sunt caracteristice etajului fitoclimatic al munţilor mijlocii, tipul de staţiune predominant fiind cel montan de molidişuri (65%). Factorii ecologici determinanţi sunt altitudinea, condiţiile de sol, panta versanţilor şi expoziţia, care au determinat ca majoritatea arboretelor să fie de productivitate mijlocie. În etajul montan de amestecuri (35%) se găsesc predominant arboretele de productivitate superioară. Ca formaţii forestiere predomină molidişurile pure (68%), urmate de amestecuri de molid, brad şi fag (22%) şi molideto-făgetele (9%). Pădurile natural fundamentale în bazinul Gurghiului reprezintă 51%, pădurile artificiale de productivitate superioară şi mijlocie 39%. Pădurile natural fundamentale în bazinul Nirajelor reprezintă peste 72%. Extinderea pădurilor artificiale a fost posibilă datorită politicii de extindere a răşinoaselor din regimul trecut. Pădurile de limită fiind caracterizate printr-o deosebită fragilitate ecologică şi îndeplinind funcţii multiple (antierozionale, hidrologice, climatice) au fost amenajate în regim de conservare deosebită. Pădurile de interes ştiinţific şi de ocrotire al genofondului şi ecofondului forestier sunt reprezentate de arboretele considerate rezervaţii pentru producerea de seminţe forestiere, respectiv de pădurile destinate ocrotirii cocoşului de munte. În anul 1995 pădurile din zona Seaca au fost afectate de doborâturi masive datorate vânturilor puternice. Exploatarea doborâturilor a fost mult întârziată, din care cauză se observă înmulţirea în masă a dăunătorilor biotici ai pădurilor, care atacă la răşinoase între scoarţă şi lemn.
Fauna
Fondul de vânătoare din Lăpuşna a fost fond de vânătoare al coroanei regale iar în vechiul regim a fost fond de vânătoare prezidenţial. Din această zonă s-au recoltat mai multe trofee de valoare mondială la cerbi, urşi, lupi. Zona reprezintă şi în prezent un interes cinegetic deosebit, dar este afectat grav de braconaj. Instituirea regimului de vânătoare controlată prin crearea rezervaţiei peisagistice va putea contribui la refacerea efectivelor într-un habitat favorabil vânatului mare. Fauna este reprezentativă pentru zona pădurilor din munţii mijlocii, cu efective de cerbi, căpriori, urşi, mistreţi, râs, lup, cocoşi de munte. Pentru ocrotirea cocoşului de munte sunt delimitate suprafeţe de pădure cu destinaţie specială. În pâraiele rezervaţiei cu capacitate biogenetică bună se găseşte păstrăvul indigen, păstrăvul fântânel şi păstrăvul curcubeu. Pâraiele oferă condiţii de relief variate cu porţiuni mai deschise sau mai înguste, cu unele abrupturi, existând condiţii excelente de recreere şi agrement prin pescuit.
Fotografii de Vlad Chindea.
Suprafaţa: 7700 ha
Acces: Accesul pe Valea Gurghiului se face pe drumul judeţean Reghin-Lăpuşna. Accesul de la Sovata se face prin drumurile forestiere Sebeş, Sovata, Nirajul Mic, Nirajul Mare.
Tipul rezervaţiei: Mixtă
Aspecte geologice / geomorfologice
Pădurile sunt situate în Munţii Gurghiului din grupa central-vestică a Carpaţilor Orientali Din punct de vedere geologic, zona aparţine pliocenului superior cu carapacea formată din produsele fazei levonţiene puternic dezvoltată, Munţii Gurghiului fiind de natură vulcanică. Erupţiile cu andezite şi conglomeratele respective au început în Dacian şi Devanţian, continuând în Cuaternarul inferior. Dacitele sunt roci mai vechi care reprezintă o fază Sarmatică inferioară cu care se consideră că au început erupţiile vulcanice. Unitatea geomorfologică dominantă în această zonă este versantul - configuraţia terenului fiind în cea mai mare parte ondulată. Caldera vulcanică, străjuită de vârfurile Tătarca 1655 m, Seaca Mare 1777 m, Seaca Mică 1732 m şi Poiana Sirod 1229 m, este tipică pentru caracterizarea erupţiilor vulcanice. Pereţii interiori calderei vulcanice sunt foarte abrupţi, cu scurgeri de lespezi iar forma este circulară, cu o deschidere spre Valea Secuieu. Înclinarea medie a versanţilor în zona protejată este de peste 25° iar expoziţia generală parţial însorită şi umbrită, dar din cauza reţelei geografice, apar expoziţii variate dând aspectul unui relief frământat. În jurul vârfului Seaca, spre bazinul Nirajelor se întâlneşte un platou.
Aspecte hidrologice
Reţeaua hidrografică este bogată şi este formată din mai multe văi principale:
• Secuieu cu afluenţii: Arsurii, Maghiarul, Tătarca Mică, Tătarca Mare, Găineasa, Frăsileasa, Seaca Mare, Seaca de Mijloc, Seaca Mică, pârâul Ciobanului, pârâul Corelarii, Sebeşul Mic, Sebeşul Mare cu afluenţii: pârâul Coliba, pârâul Cocoşul, Capra, pârâul Arsuri, pârâul Sebeş-Moldova şi pârâul Călinului.
• Nirajul Mare şi Nirajul Mic
• Pârâul Sebeş şi pârâul Sovata din bazinul Târnavelor
Aspecte climatologice
Climatul este de tip continental, caracteristic subtipului de climat al munţilor mijlocii. Temperaturile medii anuale sunt de 4°C, luna cea mai rece este ianuarie cu -5°C , luna cea mai caldă este iulie cu +18°C. Primăvara, temperatura medie este de 9°C, iar toamna 6°C. Iarna are o durată relativ lungă, stratul de zăpadă acoperă solul în mod continuu, începând din luna decembrie şi până la sfârşitul lunii martie. Precipitaţiile medii anuale sunt în jur de 800-1000 mm, cu un maxim în luna iunie şi un minim în februarie. Frecvent se înregistrează geruri timpurii şi târzii. Regimul eolian este caracterizat printr-o frecvenţă mare a vânturilor din N-NE, din direcţia Munţilor Călimani. Frecvenţa şi intensitatea acestor vânturi se concretizează în doborâturile de vânt înregistrate în ultimul deceniu.
Vegetaţie
Ecosistemul determinant al ariei protejate este cel forestier. Pădurile sunt caracteristice etajului fitoclimatic al munţilor mijlocii, tipul de staţiune predominant fiind cel montan de molidişuri (65%). Factorii ecologici determinanţi sunt altitudinea, condiţiile de sol, panta versanţilor şi expoziţia, care au determinat ca majoritatea arboretelor să fie de productivitate mijlocie. În etajul montan de amestecuri (35%) se găsesc predominant arboretele de productivitate superioară. Ca formaţii forestiere predomină molidişurile pure (68%), urmate de amestecuri de molid, brad şi fag (22%) şi molideto-făgetele (9%). Pădurile natural fundamentale în bazinul Gurghiului reprezintă 51%, pădurile artificiale de productivitate superioară şi mijlocie 39%. Pădurile natural fundamentale în bazinul Nirajelor reprezintă peste 72%. Extinderea pădurilor artificiale a fost posibilă datorită politicii de extindere a răşinoaselor din regimul trecut. Pădurile de limită fiind caracterizate printr-o deosebită fragilitate ecologică şi îndeplinind funcţii multiple (antierozionale, hidrologice, climatice) au fost amenajate în regim de conservare deosebită. Pădurile de interes ştiinţific şi de ocrotire al genofondului şi ecofondului forestier sunt reprezentate de arboretele considerate rezervaţii pentru producerea de seminţe forestiere, respectiv de pădurile destinate ocrotirii cocoşului de munte. În anul 1995 pădurile din zona Seaca au fost afectate de doborâturi masive datorate vânturilor puternice. Exploatarea doborâturilor a fost mult întârziată, din care cauză se observă înmulţirea în masă a dăunătorilor biotici ai pădurilor, care atacă la răşinoase între scoarţă şi lemn.
Fauna
Fondul de vânătoare din Lăpuşna a fost fond de vânătoare al coroanei regale iar în vechiul regim a fost fond de vânătoare prezidenţial. Din această zonă s-au recoltat mai multe trofee de valoare mondială la cerbi, urşi, lupi. Zona reprezintă şi în prezent un interes cinegetic deosebit, dar este afectat grav de braconaj. Instituirea regimului de vânătoare controlată prin crearea rezervaţiei peisagistice va putea contribui la refacerea efectivelor într-un habitat favorabil vânatului mare. Fauna este reprezentativă pentru zona pădurilor din munţii mijlocii, cu efective de cerbi, căpriori, urşi, mistreţi, râs, lup, cocoşi de munte. Pentru ocrotirea cocoşului de munte sunt delimitate suprafeţe de pădure cu destinaţie specială. În pâraiele rezervaţiei cu capacitate biogenetică bună se găseşte păstrăvul indigen, păstrăvul fântânel şi păstrăvul curcubeu. Pâraiele oferă condiţii de relief variate cu porţiuni mai deschise sau mai înguste, cu unele abrupturi, existând condiţii excelente de recreere şi agrement prin pescuit.
Fotografii de Vlad Chindea.
Molidul de rezonanţă de la Lăpuşna
Amplasare: Comuna Ibăneşti, sat Lăpuşna
Suprafaţa: 77.8 ha
Acces: Tg. Mureş DN 15 - Reghin DJ 153C - Gurghiu – DF
Tipul rezervaţiei: Forestieră
Aspecte geologice / geomorfologice
Zonă situată în M-ţii Gurghiului la obârşia văii Gurghiului fiind o zonă specifică de munte cu văi şi culmi pronunţate. Munţii Gurghiului sunt munţi vulcanici, formaţi din andezite şi conglomerate aparţinând din punct de vedere geologic pleistocenului superior. Rocile mai vechi sunt dacitele, iar sub influenţa factorilor externi a început procesul de mineralizare, formându-se astfel soluri profunde foarte bogate în humus cu o circulaţie bună a apei şi substanţelor nutritive.
Aspecte hidrologice
Bazinul hidrografic superior al Văii Gurghiului, situată pe partea dreaptă, fiind foarte bogată în afluenţi, reprezentaţi de cursuri de apă tipice de munte cu curs rapid şi constant. Debitele maxime se înregistrează în lunile de primăvară datorită ploilor şi topitului zăpezii. Densitatea relativă a reţelei hidrografice este de 1,6 km/kmp.
Vegetaţie
Pădurea este constituită ca rezervaţie de seminţe forestiere pentru specia molid, aflată în etajul molidişurilor, arboretele sunt incluse în categoria funcţională 5H. Valoarea genetică a arborilor este de o mare valoare având în vedere aspectele fenotipice. Sunt arborete pure, pluriene, natural fundamentale de producţie superioară cu tip de floră Oxalis-Dentaria. Compoziţia arboretelor este de 90% molid şi 10% specii de brad şi fag. Vârsta arboretelor depăşeşte la elementul molid 170 de ani, dar datorită caracterului de pădure plurienă avem în compoziţie şi arborete de 110-120 ani. Există regenerare naturală de molid de 15-20 ani pe 10% din suprafaţă. Mărimea exemplarelor este excepţională, astfel diametrele medii la molid depăşesc 65-75 cm, înălţimile medii depăşesc 35-38 m. Arboretele sunt afectate de doborâturi de vânt şi de uscare slabă.
Fauna
Fauna este caracteristică pădurilor de conifere din zona munţilor mijlocii. Principalele specii caracteristice sunt cerbul, ursul, lupul, râsul, pisica sălbatică, jderul, cocoşul de munte. Rezervaţia asigură condiţiile de protecţie vânatului mare.
Suprafaţa: 77.8 ha
Acces: Tg. Mureş DN 15 - Reghin DJ 153C - Gurghiu – DF
Tipul rezervaţiei: Forestieră
Aspecte geologice / geomorfologice
Zonă situată în M-ţii Gurghiului la obârşia văii Gurghiului fiind o zonă specifică de munte cu văi şi culmi pronunţate. Munţii Gurghiului sunt munţi vulcanici, formaţi din andezite şi conglomerate aparţinând din punct de vedere geologic pleistocenului superior. Rocile mai vechi sunt dacitele, iar sub influenţa factorilor externi a început procesul de mineralizare, formându-se astfel soluri profunde foarte bogate în humus cu o circulaţie bună a apei şi substanţelor nutritive.
Aspecte hidrologice
Bazinul hidrografic superior al Văii Gurghiului, situată pe partea dreaptă, fiind foarte bogată în afluenţi, reprezentaţi de cursuri de apă tipice de munte cu curs rapid şi constant. Debitele maxime se înregistrează în lunile de primăvară datorită ploilor şi topitului zăpezii. Densitatea relativă a reţelei hidrografice este de 1,6 km/kmp.
Vegetaţie
Pădurea este constituită ca rezervaţie de seminţe forestiere pentru specia molid, aflată în etajul molidişurilor, arboretele sunt incluse în categoria funcţională 5H. Valoarea genetică a arborilor este de o mare valoare având în vedere aspectele fenotipice. Sunt arborete pure, pluriene, natural fundamentale de producţie superioară cu tip de floră Oxalis-Dentaria. Compoziţia arboretelor este de 90% molid şi 10% specii de brad şi fag. Vârsta arboretelor depăşeşte la elementul molid 170 de ani, dar datorită caracterului de pădure plurienă avem în compoziţie şi arborete de 110-120 ani. Există regenerare naturală de molid de 15-20 ani pe 10% din suprafaţă. Mărimea exemplarelor este excepţională, astfel diametrele medii la molid depăşesc 65-75 cm, înălţimile medii depăşesc 35-38 m. Arboretele sunt afectate de doborâturi de vânt şi de uscare slabă.
Fauna
Fauna este caracteristică pădurilor de conifere din zona munţilor mijlocii. Principalele specii caracteristice sunt cerbul, ursul, lupul, râsul, pisica sălbatică, jderul, cocoşul de munte. Rezervaţia asigură condiţiile de protecţie vânatului mare.
Laleaua pestriţă de la Vălenii de Mureş
Amplasare: Comuna Brâncoveneşti, sat Vălenii de Mureş
Suprafaţa: 2.25 ha
Acces: Tg. Mureş - DN15 - Reghin - DN 15 - Vălenii de Mureş
Tipul rezervaţiei: Botanică
Aspecte geologice / geomorfologice
Situată pe partea dreaptă a râului Mureş în regiunea dealurilor mici şi mijlocii a Podişului Transilvaniei. Teritoriul se încadrează în ţinutul Subcarpaţilor Transilvaniei cu substratul biologic format din roci sedimentare, argile, argile marnoase.
Aspecte hidrologice
Zonă cu umiditate ridicată în perioada ianuarie mai şi septembrie decembrie amplastă în apropiere pârâului Agriş din bazinul hidrografic al râului Mureş.
Vegetaţie
Vegetaţie hidrofilă aparţinând asociaţiei Deschamsietum caespitosa, în care speciile dominante sunt: Deschampsia caespitosa, Agrostis canina, Carex vulpina, Carex leoporina, Carex elongata, Juncus effusus, Cardamine pratensis, Poa pratensis, Ranunculus repens, Lychnis flos-cuculi, Festuca rubra şi Anthoxantum odoratus. În ambianţa cenotică a acestor specii creşte şi se dezvoltă în condiţii optime planta rară şi ocrotită în acest areal Frittilaria meleagris. Perioada de înflorire a acesteia este luna aprilie. Numărul de exemplare pe mp în această staţiune variază între 1 şi 5, având o medie generală de 2.6 ex/mp.
Fauna
Fauna nu prezintă caractere deosebite, fiind o faună normală pentru acest tip de zone.
Suprafaţa: 2.25 ha
Acces: Tg. Mureş - DN15 - Reghin - DN 15 - Vălenii de Mureş
Tipul rezervaţiei: Botanică
Aspecte geologice / geomorfologice
Situată pe partea dreaptă a râului Mureş în regiunea dealurilor mici şi mijlocii a Podişului Transilvaniei. Teritoriul se încadrează în ţinutul Subcarpaţilor Transilvaniei cu substratul biologic format din roci sedimentare, argile, argile marnoase.
Aspecte hidrologice
Zonă cu umiditate ridicată în perioada ianuarie mai şi septembrie decembrie amplastă în apropiere pârâului Agriş din bazinul hidrografic al râului Mureş.
Vegetaţie
Vegetaţie hidrofilă aparţinând asociaţiei Deschamsietum caespitosa, în care speciile dominante sunt: Deschampsia caespitosa, Agrostis canina, Carex vulpina, Carex leoporina, Carex elongata, Juncus effusus, Cardamine pratensis, Poa pratensis, Ranunculus repens, Lychnis flos-cuculi, Festuca rubra şi Anthoxantum odoratus. În ambianţa cenotică a acestor specii creşte şi se dezvoltă în condiţii optime planta rară şi ocrotită în acest areal Frittilaria meleagris. Perioada de înflorire a acesteia este luna aprilie. Numărul de exemplare pe mp în această staţiune variază între 1 şi 5, având o medie generală de 2.6 ex/mp.
Fauna
Fauna nu prezintă caractere deosebite, fiind o faună normală pentru acest tip de zone.
Pădurea Mociar
Amplasare: Comuna Gurghiu
Suprafaţa: 48.0 ha
Acces: Tg. Mureş - DN 15 - Reghin - DJ 153 – Gurghiu
Tipul rezervaţiei: Forestieră
Aspecte geologice / geomorfologice
Zona centrală a Carpaţilor Orientali, categoria munţilor mijlocii şi joşi din M-ţii Gurghiului amplasată pe platforma râului Mureş pe un teren plan.
Aspecte hidrologice
Bazinul hidrografic al râului Gurghiu cu densitate de 0.8-1.1 km/kmp, cu debite relativ constante având maximul primăvara şi după ploi prelungite. Rezervaţia este situată pe un podiş, fără scurgeri de apă de suprafaţă.
Vegetaţie
Pădurea Mociar reprezintă un interes ştiinţific deosebit datorită vârstei stejarilor cuprinsă între 400-500 de ani. Aceşti stejari reprezintă preexistenţi cu o densitate de 10 stejari multiseculari la hectar, cu diametre medii cuprinse între 1.5-2.00 m şi înălţimi de 23 m. Vitalitatea arborilor este redusă, are fructificaţie la intervale de 10-15 ani, având seminţe sterile. Majoritatea arborilor sunt uscaţi. Existenţa regenerării artificiale de producţie inferioară, sub formă de arboret relativ echien, cu compoziţia 60% stejari, 20% frasin, 10% carpen, 10% plopi tremurători, prezintă pericol pentru supravieţuirea stejarilor multiseculari rămaşi. Există un subarboret cu o densitate de 0.5 pe 35% din suprafaţă, format din păducel, alun, lemn câinesc. Regenerarea de stejari are origine necunoscută cu vârste cuprinse între 35-45 ani, diametre medii 10 cm, înălţimi medii 10-12 m. Înmlăştinarea sezonieră îngreunează regenerarea naturală a pădurii. Pentru salvarea arborilor multiseculari şi propagarea genetică pentru viitor sunt necesare măsuri de înmulţire vegetativă.
Fauna
Fauna este caracteristică pădurilor de stejari din zonele colinare. Regenerarea naturală deasă permit condiţii de refugiu vânatului, parcela fiind vecină cu o păşune. S-au observat specii ca căpriorul, mistreţul, iepurele, păsări răpitoare de zi şi de noapte.
Fotografii de Mihai Cengher şi Lucian H.
Suprafaţa: 48.0 ha
Acces: Tg. Mureş - DN 15 - Reghin - DJ 153 – Gurghiu
Tipul rezervaţiei: Forestieră
Aspecte geologice / geomorfologice
Zona centrală a Carpaţilor Orientali, categoria munţilor mijlocii şi joşi din M-ţii Gurghiului amplasată pe platforma râului Mureş pe un teren plan.
Aspecte hidrologice
Bazinul hidrografic al râului Gurghiu cu densitate de 0.8-1.1 km/kmp, cu debite relativ constante având maximul primăvara şi după ploi prelungite. Rezervaţia este situată pe un podiş, fără scurgeri de apă de suprafaţă.
Vegetaţie
Pădurea Mociar reprezintă un interes ştiinţific deosebit datorită vârstei stejarilor cuprinsă între 400-500 de ani. Aceşti stejari reprezintă preexistenţi cu o densitate de 10 stejari multiseculari la hectar, cu diametre medii cuprinse între 1.5-2.00 m şi înălţimi de 23 m. Vitalitatea arborilor este redusă, are fructificaţie la intervale de 10-15 ani, având seminţe sterile. Majoritatea arborilor sunt uscaţi. Existenţa regenerării artificiale de producţie inferioară, sub formă de arboret relativ echien, cu compoziţia 60% stejari, 20% frasin, 10% carpen, 10% plopi tremurători, prezintă pericol pentru supravieţuirea stejarilor multiseculari rămaşi. Există un subarboret cu o densitate de 0.5 pe 35% din suprafaţă, format din păducel, alun, lemn câinesc. Regenerarea de stejari are origine necunoscută cu vârste cuprinse între 35-45 ani, diametre medii 10 cm, înălţimi medii 10-12 m. Înmlăştinarea sezonieră îngreunează regenerarea naturală a pădurii. Pentru salvarea arborilor multiseculari şi propagarea genetică pentru viitor sunt necesare măsuri de înmulţire vegetativă.
Fauna
Fauna este caracteristică pădurilor de stejari din zonele colinare. Regenerarea naturală deasă permit condiţii de refugiu vânatului, parcela fiind vecină cu o păşune. S-au observat specii ca căpriorul, mistreţul, iepurele, păsări răpitoare de zi şi de noapte.
Fotografii de Mihai Cengher şi Lucian H.
Poiana Narciselor Gurghiu
Amplasare: Comuna Gurghiu
Suprafaţa: 3.0 ha
Acces: Tg. Mureş - DN 15 - Reghin - DJ 153 – Gurghiu
Tipul rezervaţiei: Botanică
Aspecte geologice / geomorfologice
Zona centrală a Carpaţilor Orientali, categoria munţilor mijlocii şi joşi din M-ţii Gurghiului amplasată pe platforma râului Mureş cu coline joase mărginite de dealuri submontane, cu înclinaţie uşoară pe direcţia NV-SE alcătuite din depozite neogene aparţinând sarmaţianului şi cuaternarului, alcătuite din argile marnoase şi marne argiloase.
Aspecte hidrologice
Bazinul hidrografic al râului Gurghiu, cu regim hidrologic echilibrat având o desime de 0.8-1.1 km/kmp. Debitele sunt relativ constante cu maxime primăvara şi după ploi abundente. Strat freatic la mică adâncime favorizând dezvoltarea vegetaţiei preponderent mezo-higrofită.
Vegetaţie
Fâneaţă preponderent mezo-higrofilă, speciile mezofile reprezintă majoritatea speciilor, adaptate la repartiţia uniformă a umidităţii, speciile higrofite având o repartiţie mai redusă, existând şi elemente xerofite în zonele însorite. Au fost identificate 164 specii de plante cuprinse în 34 ordine, 47 familii şi 121 genuri. Vegetaţie hidrofilă aparţinând asociaţiei Junco Molinetum, în care speciile dominante sunt: Agrostis stolonifera, Carex fuscus, Carex lasiocarpa, Carex brizoides, Juncus effusus, Cardamine pratensis, Poa pratensis, Ranunculus repens, Caltha palustris, Lychnis flos-cuculi, Festuca rubra. În ambianţa cenotică a acestor specii creşte şi se dezvoltă în condiţii optime Narcisus stelaris. Perioada de înflorire a acesteia este luna aprilie-mai. Numărul de exemplare pe mp în această staţiune variază între 2 şi 10, având o medie generală de 6 ex/mp.
Fauna
Fauna nu reprezintă elemente deosebite, fiind o faună normală pentru fâneţele mezo-higrofite.
Fotografie de aici.
Suprafaţa: 3.0 ha
Acces: Tg. Mureş - DN 15 - Reghin - DJ 153 – Gurghiu
Tipul rezervaţiei: Botanică
Aspecte geologice / geomorfologice
Zona centrală a Carpaţilor Orientali, categoria munţilor mijlocii şi joşi din M-ţii Gurghiului amplasată pe platforma râului Mureş cu coline joase mărginite de dealuri submontane, cu înclinaţie uşoară pe direcţia NV-SE alcătuite din depozite neogene aparţinând sarmaţianului şi cuaternarului, alcătuite din argile marnoase şi marne argiloase.
Aspecte hidrologice
Bazinul hidrografic al râului Gurghiu, cu regim hidrologic echilibrat având o desime de 0.8-1.1 km/kmp. Debitele sunt relativ constante cu maxime primăvara şi după ploi abundente. Strat freatic la mică adâncime favorizând dezvoltarea vegetaţiei preponderent mezo-higrofită.
Vegetaţie
Fâneaţă preponderent mezo-higrofilă, speciile mezofile reprezintă majoritatea speciilor, adaptate la repartiţia uniformă a umidităţii, speciile higrofite având o repartiţie mai redusă, existând şi elemente xerofite în zonele însorite. Au fost identificate 164 specii de plante cuprinse în 34 ordine, 47 familii şi 121 genuri. Vegetaţie hidrofilă aparţinând asociaţiei Junco Molinetum, în care speciile dominante sunt: Agrostis stolonifera, Carex fuscus, Carex lasiocarpa, Carex brizoides, Juncus effusus, Cardamine pratensis, Poa pratensis, Ranunculus repens, Caltha palustris, Lychnis flos-cuculi, Festuca rubra. În ambianţa cenotică a acestor specii creşte şi se dezvoltă în condiţii optime Narcisus stelaris. Perioada de înflorire a acesteia este luna aprilie-mai. Numărul de exemplare pe mp în această staţiune variază între 2 şi 10, având o medie generală de 6 ex/mp.
Fauna
Fauna nu reprezintă elemente deosebite, fiind o faună normală pentru fâneţele mezo-higrofite.
Fotografie de aici.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)