Broasca de pământ

Pelobates fuscus

Phylum: Chordata
Clasa: Amphibia
Ordinul: Anura
Familia: Pelobatidae

Broasca de pământ, broasca gheboasă
Are corpul îndesat, de dimensiuni medii, lungimea 4-6 (rar 8) cm. Masculul e mai mic decât femela. Regiunea fronto-parietală este foarte convexă, capul fiind mai lat decât lung, cu o protuberanţă caracteristică, bombată în spatele ochilor; arcada postorbitală e neosificată. Pupila este verticală; noaptea este rotundă la lumină revenind la forma iniţială. Timpanul este neclar. Dinţii vomerieni în două şiruri, între choane, aşezaţi transversal cu un spaţiu clar. Pielea aderă pe craniu, botul este rotunjit, tegumentul este neted. Membrele posterioare sunt relativ scurte şi robuste. Degetele posterioare sunt aproape în întregime palmate; toate degetele au vârfuri ascuţite. Masculii nu au saci vocali şi perniţe copulatorii, au în schimb excrescenţe incolore şi granuloase pe antebraţ şi degetele anterioare şi o glandă mare pe faţa superioară a braţului. Caracteristică este dezvoltarea tubercului metatarsian intern, care este foarte mare, comprimat, ca o lopată. Acesta este folosit pentru a se îngropa în sol.

Spatele este cafeniu deschis, cenuşiu, alb sau gălbui cu pete roşcate mai mult sau mai puţin mari, cu benzi lungitudinale late, roşcate sau verzi-măslinii de o parte şi alta a şirei spinării. Ventral alb-murdar, nepătat sau cu pete şi puncte cafenii. Glandele cu venin ale pielii sunt roşii, de 2-3 mm.

Sunt animale strict nocturne cu excepţia perioadei de reproducere. Noaptea ies în general după ora 22. În timpul zilei şi în perioadele de secetă se îngroapă în sol la adâncimi mari, săpând aproape vertical cu ajutorul tuberculului metatarsal. Plămânii umpluţi cu aer permit dizlocarea unui volum mare de sol. Reproducerea în martie-aprilie, realizând aglomerări mari de indivizi. Preferă bălţile mari şi adânci.

Este o specie vulnerabilă, datorită cerinţelor specifice de habitat. Este prezentă doar în zone cu soluri nisipoase sau argiloase, afânate, în care se poate îngropa uşor. Urcă până la altitudinea de 500 m. În România este prezentă pretutindeni în zonele de şes şi deal unde găseşte condiţii favorabile.