Broasca râioasă brună

Bufo bufo

Phylum: Chordata
Clasa: Amphibia
Ordinul: Anura
Familia: Bufonidae

Broasca râioasă brună
Are formă masivă, îndesată, de dimensiuni mari, femela până la 15 cm, masculul mult mai mic. Capul este puternic lăţit, botul scurt şi rotund. Timpanul este mic, rotund, uneori neevident. Pupila este orizontală. Spatele are negi numeroşi, mari uneori spinoşi. Paratoidele sunt foarte proeminente, uşor oblice. Abdomenul are aspect granulos. Masculul nu are saci vocali, orăcăie încet şi de aceea este rar auzit. În timpul reproducerii, apar calozităţi nupţiale, negre, pe cele 3 degete anterioare şi pe tuberculul carpian. Dorsal e măslinie, cenuşie sau uşor cafenie, cu sau fără pete şi marmorări roşietice sau întunecate. Ventral e albicioasă, albăstruie sau cenuşie mai mult sau mai puţin pătată cu negru.

Mai tot timpul anului este terestră, crepusculară-nocturnă, preferând locurile umede. Ziua stă ascunsă, de obicei în acelaşi loc, ieşind seara după hrană. Juvenilii sunt activi şi în timpul zilei. Nu are mulţi prădători, datorită toxicităţii tegumentului. Se deplasează greoi, spre deosebire de celelalte anure, sare doar în caz de pericol, în rest mergând pe cele patru membre. Hibernează pe uscat.

Reproducerea are loc prin martie-aprilie în băltoace, iazuri, şanţuri cu apă. Preferă pentru reproducere bălţile mari, chiar bălţi permanente. Masculii intră primii în apă. Este destul de rezistentă la uscăciune, deşi preferă zonele cu umiditate mai ridicată.

În România este răspândită pretutindeni, deşi prezenţa ei în zonele de şes este sporadică. Este prezentă de la nivelul mării (în Delta Dunării) până la 1800 m altitudine. Foarte rezistentă la frig, apare la altitudini mari unde doar Rana temporaria mai este prezentă.

Este vulnerabilă, în special în zonele de şes. Datorită migraţiilor sincrone şi a modului greoi de deplasare unele populaţii pot fi decimate de către traficul auto.