Liliacul bicolor

Vespertilio murinus

Phylum: Chordata
Clasa: Mammalia
Ordinul: Chiroptera
Familia: Vespertilionidae

Familia Vespertilionidae (lilieci cu nas neted)
Urechea are tragus, o formaţiune de piele cu rol în direcţionarea ecoului în urechea medie. Tragusul are diferite forme: lanceolată, cu aspect de ciupercă, etc. Uropatagiul prezintă o formaţiune cartilaginoasă numită pinten la unele specii cu epiblemă. Dentiţia poate fi singurul caracter de determinare a unor specii. Nu se înfăşoară în aripi în timpul repausului, se pot regăsi atârnând liber cât şi în fisuri, unele specii formează colonii de mii, chiar zeci de mii de indivizi. În România se regăsesc 23 din cele 24 de specii europene (familia cuprinzând 35 genuri cu 317 de specii)

Liliacul bicolor
Este o specie de dimensiuni medii: capul şi trunchiul au 48-65 mm, coada 40-45 mm, craniul 14-17 mm, urechea 14-16 mm, antebraţul 40-48 mm, anvergura 260-270 mm; greutatea este de 12-14. Tragusul are lăţimea maximă puţin deasupra mijlocului lungimii sale, cu vârful rotunjit şi îndreptat înăuntrul la bază un antitragus mic. Ultima vertebră codală şi o porţiune din penultima sunt libere. Urechea, patagiul şi uropatagiul sunt cafenii-întunecat-negricioase. Pe partea ventrală a patagiului şi în jurul corpului are peri albi unicolori, cu spatele cafeniu închis şi pătat cu puţin alb, iar abdomenul este cafeniu întunecat. Firul de păr la gât şi în regiunea anală este alb uniform; în rest este bicolor, cu baza întunecată, iar către vârf alb-gălbui.

Este răspândit în partea vestică şi centrală a Europei. La noi este o specie comună, mai ales în regiunea subcarpatică, preferând pădurile de foioase din Transilvania, Oltenia, Câmpia Română şi Moldova. Se adăposteşte prin scorburi, podurile caselor, clopotniţe, crăpăturile zidurilor, între ferestre. Iese la vânat o dată cu asfinţitul soarelui. Masculii şi femelele formează grupuri separate, asfel că în coloniile întâlnite se găsesc mai mult femele. Femela naşte 2 pui.