Tritonul alpin

Triturus alpestris

Phylum: Chordata
Clasa: Amphibia
Ordinul: Urodela
Familia: Salamandridae

Tritonul alpin
Are dimensiuni medii. Masculul are 8-10 cm, femela 11-12 cm. Corpul e îndesat, capul ceva mai lung decât lat. Irisul este galben-auriu, pătat cu negru. Degetele sunt libere, scurte şi turtite. Coada e ascuţită terminal, cu câte o muchie inferioară şi superioară, de lungime egală sau mai scurtă decât corpul. Pori evidenţi pe cap şi în regiunea parotidelor. Cât stă în apă, pielea este netedă; pe uscat devine aspră pe partea dorsală. Dinţii vomero-palatini sunt convergenţi către anterior. Limba e mică, liberă pe margini.

Masculii, în timpul reproducerii, au spatele viu colorat, cenuşiu sau albastru intens, violet sau purpuriu, fie uniform, fie cu marmorări întunecate. Pe laturile capului, gâtului şi corpului au pete negre, rotunde, mici, pe fond alb-argintiu. Abdomenul e galben-şters, portocaliu sau roşu. Câteodată au pete negre pe gât. Umflătura cloacală este pătată negricios. Creasta dorsală e alb-gălbuie, cu pete negre dispuse în zigzag. După reproducere, spatele se întunecă spre negru-albăstrui; creasta dorsală abia evidentă; degetele sunt inelate cu negru. Femelele, pe spate, sunt cafenii, cenuşii-negricioas sau măslinii, nepătate sau cu zone marmorate mai întunecate. Gâtlejul e uneori pătat negricios. Cloaca şi marginea inferioară a cozii sunt roşu-portocaliu, cu pete rotunjite, negre. Pe uscat, spatele e foarte întunecat, aproape negru.

Larvele au la naştere 7-8 mm, creasta dorsală şi codală late, pătate cu mult negru, iar spatele cafeniu cu două dungi întunecate. În timpul fazei larvare, coloraţia se schimbă, devenind cafenie-măslinie deschis cu reflexe argintii pe abdomen şi pe laturile corpului. După 3 luni, pierd branhiile externe şi au 40-70 mm.

Mai acvatică decât celelalte specii de tritoni, rămânând în apă până toamna târziu. Iernează sub pietre, muşchi, sub rădăcina arborilor, dar de preferinţă între plante submerse din bălţi mici. Preferă ape curate reci, oligotrofe, fără vegetaţie. Destul de pretenţioasă faţă de calitatea apei. Poate fi găsită şi în ape lin curgătoare. Iernează uneori în apă în special în tăurile de munte, adânci, fără peşte. Apare de la 500 m altitudine şi poate urca până la 2000 de metri.