Liliacul comun

Myotis myotis

Phylum: Chordata
Clasa: Mammalia
Ordinul: Chiroptera
Familia: Myotis

Familia Myotis cuprinde 10 specii europene, toate se regăsesc şi în România, au urechea mai lungă decât lată, cu tragus în general lanceolat şi lung. Deosebirea numai pe baza caracterelor exterioare este nesigură, pe lângă lungimea corpului şi a antebraţului se mai folosesc lungimea şi forma urechii şi a tragusului (caractere greu de măsurat), forma penisului, proporţia pintenului din uropatagiu şi dentiţia.

Liliacul comun
Are dimensiuni mari: corpul are lungimea de 67-79 mm, craniul 22-24 mm, antebraţul de 56-68 mm, anvergura 340-355 mm, are urechi mai lungi de 26 mm; greutatea este de 30-33 g. Este uşor de deosebit de celelalte specii după mărime, fiind însă confundat cu liliacul comun mic, însă aceasta are urechile mai scurte de 26 mm.
Faţă de alţi lilieci are talia mare, urechile late, ovale, de aceiaşi lungime cu capul. Tragusul este lung, drept şi ascuţit. Patagiul se inseră pe metatarsiene aproape de baza degetelor, iar pintenul ajunge până la mijlocul uropatagiului; ultima vertebră codală este rudimentară şi liberă. Urechile şi patagiul sunt sur-cafeniu deschis, translucide. Spatele este cafeniu-fumuriu deschis, pătat cu roşu argintiu; abdomenul este cenuşiu sau alburiu cu slabe nuanţe gălbui. Firul de păr este negru-cafeniu, cu vârful mai deschis.

În România este o specie comună, fiind însă periclitată în vestul Europei. Este răspândit aproape în toată ţara; trăieşte prin peşteri, poduri, clopotniţe. Iese la vânat târziu, zburând de-a lungul drumurilor cu copaci, destul de jos, încet şi greoi. Iernează în peşteri. Formează colonii de reproducere mari, de mii de exemplare, în peşteri şi poduri liniştite şi hibernează în peşteri, atârnând liber sau în fisuri, formând colonii mari sau grupuri mici.